Pictura 3D nu numai că a devenit din ce în ce mai populară în România, dar în același timp ea este pusă în valoare, într-un mod unic și creativ, prin inovare și reinterpretare continuuă, de către pictorul Daniel Relenschi, deținătorul titulaturii de „Primul pictor 3D din România”. Din interviul de mai jos, veți afla multe lucruri frumoase, pornind de la anii din copilărie ai artistului, înconjurați de multă creativitate și pasiune pentru artă, până astăzi, când ceea ce odată părea doar un vis, devine o realitate care depășește așteptările.
1. Ce înseamnă pentru tine pictura și de la ce vârstă ai început să o practici?
Am descoperit pictura la mama mea, Doina Maxin Relenschi. Țin minte când am pus mâna prima dată pe un penson, aveam patru ani, eram fascinat de miracolul creației, al tehnicilor și al stilurilor. La îndemnul fratelui meu, Constantin Relenschi, la fel și el pictor, în 2008, am renunțat la postul de director de creație în modă, pentru a putea pregăti o expoziție, care a avut succes și asta m-a făcut să vreau să continui. Pictura mă definește, îmi oferă o titulatură. Sigur că sunt și alte lucruri pe care le fac la fel de bine, la unele am rezultate vizibile. Din păcate, din lipsă de timp, nu am cum să pun în practică foarte multe proiecte. Dar îmi voi face timp și pentru ele, încă sunt tânăr și lucrurile încet-încet se vor așeza. Sper să ajung la momentul în care îmi voi putea permite să plătesc oameni care să facă tot ce fac eu în afară de creație, lucruri fără de care nu aș putea să activez ca pictor. Până atunci, o să tot redactez contracte, comunicate de presă, o să mă manageriez, de fapt, voi face tot ce e necesar pentru a putea duce mai departe ce am început.
Îmi place să fiu dinamic, mă plictisesc repede dacă simt că ceva nu funcționează, dar în contrast cu acest aspect, niciodată nu mă plictisește ce fac eu.
Pictura mă relaxează, mă completează.
2. Ce s-a schimbat odată cu obținerea titulaturii de primul pictor 3D din România?
Titulatura a venit neașteptat, dintr-o întâmplare fericită. Un prieten care lucra la o agenție de publicitate m-a întrebat dacă pot să pictez în 3D. Fiind vorba de pictură și cum îmi place să mă provoc, am acceptat, necunoscând tehnica. Am început să studiez, să observ și apoi să creez propria tehnică. De atunci mă folosesc de ea, dar aduc pe zi ce trece îmbunătățiri. Încerc să aduc pictura 3D mai aproape de oameni, să o poată îmbrățișa ca tehnică, la fel cum e apreciat realismul sau impresionismul. Pictura 3D a adus nenumărate satisfacții, oameni noi, experiențe din cele mai neașteptate, de unde încerc să culeg tot ce e mai bun pentru a mă perfecționa.
3. Cât durează realizarea unei picturi 3D?
Timpul efectiv de execuție al unei lucrări variază în funcție de mărime, complexitate și suprafața pe care este aplicată, dar și de alte aspecte. Poate fi realizată în 12 ore, cât a durat implementarea lucrării de la Afi Cotroceni, menită să promoveze apa minerală Dorna în noul ambalaj. Poate să dureze și două săptămâni sau mai mult. Timpul necesar pentru realizarea unei picturi 3D nu se rezumă doar la implementarea acesteia, ci este completat de studierea brief-ului, de comunicare cu responsabilii numiți de compania pentru care pictez, de pregătirea schiței, de adaptarea unui contract la lucrarea în cauză, dar și de alte aspecte care apar pe parcurs și trebuie puse la punct.
4. Ce te inspiră atunci când pictezi?
De obicei, dacă nu sunt presat de timp, pictez fără să mă gândesc la un termen limită, mă las dus de val, iar de cele mai multe ori găsesc inspirație în natură.
Ne depărtăm de natural cuprinși de mrejele inovației și al artificialului, care crează o imagine ideală, până ne aducem aminte că, de fapt, suntem parte din natură, o încununare a ei. Am să fac o singură referire la relația noastră cu natura. Conform „The World Book of Encyclopedia’’‚ „Toate elementele chimice care intră în compoziția lucrurilor vii, se află și în materia moartă’’. Cu alte cuvinte, toate elementele chimice de bază care intră în compoziția organismelor vii, inclusiv a omului, se găsesc în pământ. Suntem reflexia pământului.
5. Cum este interpretată de tineri tehnica tridimensională în zilele noatre?
Deși am 30 de ani, încă mă socotesc a fi tânăr, așa că întâi am să scriu cum văd eu lucrurile, ca mai apoi să expun și ce văd eu la cei mai tineri decât mine.
Arta sensibilizează, mai ales când procesul de implementare este expus publicului. Cei apropiați vârstei mele sunt receptivi, îmbrățișează noul, dar nu la modul Kamikaze, ci cu măsură, testând, ca mai apoi să adopte cu responsabilitate.
Este o mare diferență între grupa mea de vârstă și cei care vin din urmă. Nu generalizez, ci spun doar ce observ. Îi văd nerăbdători să adopte tot ce e mai nou, dar nu pentru că le va folosi, ci pentru că așa se oferă sau așa dă tonul cineva, bazându-se pe gusturile vreunui idol. Comunicarea e mai accesibilă ca oricând, expunerea publică la fel. Cei tineri încă experimentează, au foarte multe lucruri frumoase și folositoare de învățat și de adoptat, asta pentru că au toate mijloacele la îndemână. Totul e mai accesibil astăzi.
La fel ca multe alte lucruri noi, pictura 3D este îmbrățișată de tineri, este un curent actual, se va dezvolta și va trebui să fiu și eu responsabil de asta.
6. Cât de bine se vând picturile 3D? De la cine primești solicitări?
Dacă ești un artist bun, ai un viitor asigurat. Pictura 3D vinde, fiind un mod bun de a promova un produs. Cele mai multe proiecte realizate au fost solicitate de către agenții de publicitate. Sigur că lucrări 3D se află și în colecții particulare.
7. Cum este realizat efectul tridimensional?
Aici dă-mi voie să păstrez secretul. Dacă ești un pictor clasic-realist bun, sunt sigur că poți să-ți dezvolți propria tehnică pentru a realiza o pictură 3D. Acest tip de pictură implică geometrie, aritmetică, fotografie, e un cumul de tehnici.
8. Ce teme predomină în solicitările clienților?
Tema cel mai des întâlnită este natura, completată de elemente definitorii pentru cel care îmi solicită o pictură. Creez de multe ori după cerințe clare, care implică în pictură omul, clădiri ori elemente fantastice, create.
9. Cum ai început să cochetezi și cu lumea modei?
Aș putea să spun că primul meu contact cu moda a fost la șapte ani. Croiam și coseam ținute pentru păpușile Barbie, pe care mi le aduceau la cosmetizat colegele mele de clasă. Veneau acasă când mama era plecată la serviciu. Cum ar veni, îmi făceam de cap, dar într-un mod creativ.
Am urmat drumul către lumea modei la îndemnul fratelui meu, Constantin Relenschi, la fel și el pictor, care a avut de fiecare dată flerul și inspirația de a-mi da sfaturi bune, el fiind mai mare decât mine cu doi ani. Tata nefiind printre noi, el a rămas capul familiei, luându-și în serios statutul.
Lucram încă din liceu cu doamna Camelia Froicu într-un atelier din Botoșani, unul mic, dar primitor. Apoi au urmat colaborări cu diverse nume sonore, cum ar fi Irina Schrotter, Nanette Pârvu, Liza Panait, Adriana Agostini, Ersa Atelier. Am lucrat ca director de creație la Shock Fashion Line, acum Magnetic Style, în Suceava, o fabrică dedicată producției de ținute business, de zi, dar și de gală.
O colaborare care a lăsat o amprentă vizibilă pe stilul și tehnicile mele a fost cea cu Doina Levintza. Fiecare cooperare mi-a adus câte ceva. Am învățat, am experimentat, acum mă bucur de aceste atuuri și le utilizez în colaborarea cu Magnetic Style. Curând va veni și vremea mea, un moment când voi fi recunoscut drept creator de modă.
10. Care este cel mai recent proiect 3D realizat?
De curând am pictat în cadrul festivalului Creative Fest, o lucrare 3D pe trei planuri, o tehnică nouă la noi în țară. Se numește „Fructul oprit’’ și depictează un măr cu fructe coapte, ce puteau fi „culese’’ de cei care voiau să interacționeze cu pictura, stând pe un pod deasupra unui lac. Mulți din cei care fotografiau lurarea nu știau care este puctul maxim de unde poate fi percepută corect lucrarea, pentru că, probabil, nu se mai întâlniseră cu o astfel de pictură. Le-am explicat cu mare plăcere și au fost încântați. Am pictat în fiecare din cele trei zile de festival, pe un soare arzător, am febră musculară încă, dar a meritat efortul la final, când am finalizat lucrarea și am văzut reacțiile celor prezenți acolo.
11. Ce alte pasiuni ai în afară de pictură?
Aș enumera pasiuni cu care aș ajunge la rezultate pe care ar merita să le expun public. Îmi place foarte mult să cânt. Am înregistrări de când eram adolescent și cântam la baluri sau la Zilele Orașului Botoșani. Sunt botoșănean și mă mândresc cu asta. Botoșaniul a dat foarte multe nume sonore în cultură și nu numai, cunoscute la noi, dar și peste hotare: Eminescu, Enescu, Luchian, Antipa, Băncilă, Iorga și lista poate cotinua. Ne putem mândri și cu top modele internaționale: Daniel Ciobanu, Otilia Aionesei. Am să încetez cu mândria de botoșănean, dar sper să fi stârnit curiozitatea și atenția față de oraș.
Eram în studioul de înregistrări al unui drag prieten, Cristi Faur, cântam acompaniat de un negativ al piesei „If tomorrow never comes’’ a lui Ronan Keating, dar nu aveam nici cea mai mică idee despre faptul că el înregistra ce cântam eu. De curând mi-a trimis înregistrarea, într-o perioadă grea pe care am traversat-o. M-a surprins mai mult decât plăcut, m-a înveselit și mi-a dat speranță. Înregistrarea este urcată pe Youtube și o puteți găsi mai jos:
Îmi place să scriu poezie, dar nu o fac decât atunci când am starea potrivită pentru creație, deoarece știu că astfel îmi va plăcea și voi dori să o recitesc. Am scris anul trecut o poezie care se numește „DOR – Poezie de Primăvară’’, poezie pe care am recitat-o la TedX Iași. A fost apreciată. Vreau să o public, la fel ca și alte poezii scrise în timp.
DOR – Poezie de Primăvară
„Îmi aduc aminte de toporapșii din deal,
Cu miros tămâios, de un albastru frumos,
Îi rupeam, pe pervaz în pahar îi puneam.
Mamaia mă certa, locul lor pe deal era.
Îmi doream Primăvara în casă,
Aș fi rupt floarea cea mai frumoasă,
Dar cu timpul trecând, am realizat:
Floarea frumoasă repede s-ar fi uscat.
De joacă mie tot îmi ardea.
Venea Primăvara, mai ales seara,
Când toate și toți se puneau la culcare,
Atunci era zarva cea mai și cea mai mare.
Nouă nici cum că ne păsa,
Ne jucam fără griji, venea Primăvara;
Ne adunam pe sobă, ne veseleam și cântam,
Era bine când împreună cu toții eram.
Aș vrea să am și eu o sobă a mea,
Să strâng pe ai mei pe toți pe lângă ea;
Să le spun de Mamaia, Tataia și casa de la țară,
Cum era de frumos în zilele de Primăvară.
Și știu că ți-e dor și ai vrea să nu-ți fie,
Ai tot vrea să te bucuri de copilărie;
Dar timpul trece, nu putem să-l oprim,
Și am face bine să nu-mbătrânim.”
Am foarte multe pasiuni, îmi place să inventez, să experimentez, mi-ar plăcea să cânt la pian sau chitară. Am un acvariu cu doi cărășei, unul auriu și celălalt alb, cu pete negre și aurii. Îmi place să cred că i-am salvat din acvariul aglomerat din pet shop.
Am tot timpul să învăț lucruri noi și cred că niciodată nu e târziu să faci o schimbare sau să înveți. Voi continua să mă reinventez ca pictor și poate, în timp, voi ajunge să spun că sunt un artist polivalent complet.
Sursă foto: arhiva personală Daniel Relenschi
