Trăim într-o lume a tehnologiei, într-o lume care ușor, ușor se digitalizează cu totul, lucru care ne influențează obiceiurile și tradițiile, activitățile de zi cu zi, emoțiile. Mulți tind să creadă că ne dezumanizăm, că ne uităm originile, că uităm să ne bucurăm de lucrurile simple precum arta, de exemplu. Există multe păreri pro și contra în ceea ce privește lumea digitală. Dar trebuie neapărat să fie așa?
Ce să-ar întâmpla dacă ne-am adapta acestei lumi fără să uităm de origini, de emoții, de sentimente? Asta e ceea ce Cosmin Becheanu, un tânăr artist, face de ceva timp încoace. Și o face bine.
Cosmin Becheanu are 20 de ani și este designer și ilustrator. Pasionat de mic de pictură, Cosmin a reușit nu numai să se adapteze la „lumea digitală”, ci să și creeze artă cu ajutorul ei, „să facă oamenii fericiți”, după cum ne spune el. Prin multă muncă și devotament, Cosmin a reușit ca până la această vârstă să colaboreze pe partea de graphic design cu branduri sonore, precum Ajax Amsterdam, UniFEST, GrandSlam Sports & Media, The Allstarz etc, dar și să lanseze prima lui expoziție de artă digitală, intitulată „„WESHAPES| O expoziție despre noi”, despre care găsiți mai multe detalii aici.
Ne spune mai multe despre conceptul din spatele expoziției, despre cum se îmbină arta cu digitalul și despre parcursul lui ca designer și ilustrator, Cosmin însuși, toate în interviul de mai jos.
- Cum ți-ai descoperit pasiunea pentru art design și pentru digital art?
E o poveste lungăăă! Nu m-am gândit niciodată că voi ajunge să fac artă. De mic eram pasionat de tot ceea ce însemna desen, pictură, întotdeauna îmi plăcea ideea de a creea ceva mai diferit, însă viaţa mergea cu totul în altă direcţie în acea vreme, preocupările erau altele atunci, însă tot în zona asta a artei.
Mergeam la dansuri. Da, am făcut asta mult timp, ani de zile şi îmi propusesem să fac asta mereu, dar odată cu desfiinţarea trupei de dans, a trebuit să mă axez pe şcoală pentru că posibilităţile de a continua cu dansul erau destul de mici, familia îşi dorea să mă vadă geograf şi nimic altceva, aşa că am lăsat lumea dansului şi m-am întors printre „pământeni’’.
Nu am avut o copilărie uşoară, au fost şi momente grele în care am învăţat ce înseamnă să ai puţin. Părinţii mei au făcut eforturi mari să ne ofere mie şi surorii mele ce avem acum, iar pentru asta ţin să le mulţumesc. Cu timpul, am acordat o mare atenţie geografiei, poate pe de-o parte din cauza tatălui care era şi este profesor de geografie. El avea extrem de multe cărţi din domeniu care, pe urmă, mi-au influenţat de asemenea viitorul.
Tata îşi dorea să ma vadă geograf, toţi colegii mei din gimnaziu şi liceu mă vedeau făcând mai departe geografie. Recunosc, îmi plăcea, însă nu mă regăseam, nu mă puteam manifesta, nu eram eu, ceea ce făceam eu nu era greşit, ci nu mă reprezenta în pararel cu ce simţeam. Simţeam că am ceva ce nu valorific: creativitatea.
Aşă că din liceu, timpul a fost destinat din ce în ce mai mult desenului, iar mai apoi de pe hârtie pe calculator, în lumea digitală unde cu câteva programe de grafică realizam primele logo-uri, ilustraţii care la acea vreme arătau groaznic din punctul meu de vedere (râde). După primele încercări de lucrări grafice, mi-am făcut curaj şi am contactat echipa de fotbal locală cu propuneri de logo şi vizualuri în social media.
De acolo, pot spune că a început totul. Au urmat colaborările cu FC Olt, branduri olandeze, am reuşit de asemenea să concep un portofoliu cu ale mele lucrări, să lucrez primele concepte digitale abstracte şi acum la facultate să pot face cu asta oameni fericiţi, dând ce-i mai bun pe partea de grafică în evenimele asociaţei şi uniunii studenţeşti în care sunt voluntar: ASG, respectiv USR.
Aici am întâlnit oamenii care mi-au dat încredere şi care au crezut în ceea ce fac, aşa am putut să evoluez. Au fost oamenii potriviţi la locul potrivit şi la momentul potrivit. Chiar dacă actualmente sunt student al Facultăţii de Geografie, acest lucru nu m-a împiedicat să îmi continui pasiunea, mi-am promis că voi face artă indiferent de situaţie. Şi mi-am asumat asta!
-
Ce te inspiră în lucrările tale?
Oamenii de cele mai multe ori prin ambiţie, seriozitate şi devotement. Am avut ocazia să mă întalnesc cu câţiva oameni ce m-au influenţat în acest sens şi care şi-au pus amprenta asupra gândirii mele ca artist.
-
La numai 20 de ani, ai colaborat deja ca designer și ilustrator cu branduri precum Ajax Amsterdam, UniFEST, GrandSlam Sport & Media, etc. Cum crezi că ai reușit să te faci cunoscut și să ajungi la branduri și echipe de fotbal internaționale?
Mi-am propus, am visat, am muncit şi am reuşit. Cu siguranţă ăsta-i secretul. Ordinea brandurilor din întrebare este inversă ascensiunii mele. Am început ca graphic designer la un club de fotbal local, iar apoi învăţând şi perfecţionandu-mă în acest tip de artă am reuşit colaborări cu branduri din ţările vestice precum Olanda sau Germania. Totul s-a întamplat rapid, consider eu. Mi-am dedicat aprope fiecare zi în a concepe un nou design, o nouă ilustraţie.
Pe „pământ” olandez am ajuns cunoscut după ce realizasem modele de echipamente de fotbal pentru câteva echipe din Eredivisie expuse în portofoliul meu, cât şi pe pagina mea ca după puţine zile, o publicaţie din Ţărie de Jos, numită Never Offside, să scrie un articol pe site-ul lor despre: graphic-designer-ul român.
Nu a fost singurul articol scris, ci au mai urmat articole în publicaţii din Germania, Italia sau SUA. Restul a venit de la sine, multe branduri mi-au scirs pentru colaborări, puţine s-au concretizat datorită timpului de care dispuneam la acel moment. Printre ele s-au numărat The Allstarz (un duoDJ din Olanda), Preau Sports, Unyk Teamsports şi GrandSlam Sports & Media şi echipa de fotbal Ajax Amsterdam.
UniFest a fost o provocare pentru mine pe care am acceptat-o imediat ce mi s-a propus. Nu mai lucrasem la un nivel aşa de mare, de eveniment naţional, dar ştiam ce aveam de făcut. Ştiam că trebuie să iasă perfect pe partea de vizual pentru că munca din spatele fiecărui eveniment era mare. Sper că nu i-am dezamăgit şi că am reuşit ceva de care să ne aducem aminte mereu.
Şi am ajuns şi la Ajax Amsterdam. Când am văzut mesajul iniţial trimis pe mail, am crezut că era o glumă aşă că (acum ştiu ca veţi începe să râdeţi) nu i-am răspuns. Da, fix asta am făcut atunci, era ireal, ca peste aproape o lună să primesc un nou mesaj în care era descrisă colaborarea şi termenii ei. Am zis: „Ja! Aici este ceva pentru suporterii Ajax, ceva ce eu iubesc să fac şi anume concepte de echipamente retro. Astfel, voi readuce la lumină clasicul culorilor roş-albe ale echipei olandeze.”
-
În portofoliul tău sunt foarte multe lucrări dedicate sportului rege. Ce te-a determinat să te axezi pe această nișă?
Îmi plăcea şi îmi place fotbalul. Urmăream des meciurile din ligile de top ale Europei, însă nu întotdeauna echipamentele purtate de cluburi se potriveau gusturilor mele. Sunt un critic al alegerilor echipementelor de către marile branduri precum Adidas şi Nike şi automat îmi vin idei despre ce aş putea îmbunătăţi la aspectul lor, să scot în evidenţă ceea ce le reprezintă de cele mai multe ori din punct de vedere istoric şi cultural şi cum să le fac mai agreabile ochiului decât modul în care erau concepute de către producători.
De asemenea, pe lângă design-ul din zona echipamentelor sportive în portofoliu se regăsesc şi propuneri de branding cum sunt cele pentru Liga I sau a câtorva cluburi de fotbal europene sau chiar simple ilustraţii.
-
Ai reușit să ai prima ta expoziție numită „WESHAPES| O expoziție despre noi”. Îmi poți spune mai multe despre conceptul din spatele acestei expoziții?
Da, nici acum nu îmi vine să cred că se va întâmpla asta. Să am o expoziţie în mai puţin de un an de când am rostit acest vis care în cele din urmă a devenit realitate. Mi-am dorit, cunoscând tehnicile acestea ale artei digitale, să creez ceva ieşit din comun, ceva nu prea s-a făcut până acum, dar totodată ceva care se ne reprezinte, ceva actual.
Seria de lucrări începută acum doi ani este depre modul în care lumea acţionează asupra a tot ceea ce o înconjoară, despre urmările acestei acţiuni, este despre clasic şi modern, despre cum noi ca oameni suntem responsabili de forma/aspectul mediului în care ne-am format, totul având o notă de abstract îmbinând fel şi fel de situaţii care îți pun mintea în joc. Atât am zis, mai multe veţi vedea la “faţa locului” 😉.
-
Ai învățat de unul singur să lucrezi în programele cu care creezi aceste lucrări?
Am fost autodidact în tot acest timp, am învăţat din plăcerea de a descoperi funcţii noi. Chiar dacă pare ciudat când spun asta, nu m-am folosit de tutoriale. Simţeam că pentru puţin timp îmi pierd din creativitate, din stilul propiu şi preferam să aflu de unul singur cum să folosesc acel ceva ca lucrările să fie şi mai bune.
-
Cât timp îți ia în medie să concepi o lucrare?
E o întrebare care mi se pune frecvent. Nu există un timp anume. Tot timpul concep. În fiecare zi chiar, înainte să ajung la facultate, după ce ies de la cursuri, după ce mă trezesc. De mutle ori spun că timpul este cel mai mare duşman al meu, dar şi cel mai preţios.
-
Ai spus despre expoziția ta că „îmbină tehnicile artei digitale cu abstractul”. Ți s-a întâmplat vreodată ca cineva să nu înțeleagă mesajul lucrărilor tale sau să înțeleagă altceva decât tu ți-ai fi dorit?
Lucrările pot căpăta, bineînteles, mai multe înţelesuri în funcţie şi de nivelul de pregătire al fiecărui om, în funţie de imagininaţia şi creativitatea respectivului. Ele au un caracter de science fiction, de ceva ieşit din comun, chiar daca mesajul este atât de actual şi tocmai de asta nu mă aştept ca toată lumea să înţeleagă povestea din spatele lucrărilor.
-
În România se spune des despre artiști că nu câștigă destul de bine pentru a avea un trai decent. Ce părere ai tu, conform experienței tale de artist, despre acest stereotip?
Am auzit de multe ori asta, dar nu cunosc situaţia din zona altor tipuri de artă. Eu nu am început cu gândul de a câştiga bani din ceea ce urma să fac. Am plecat cu gândul de a face lumea fericită, de a schimba în bine, am încercat să îmi pun amprenta pe oriunde am trecut şi cred că asta contează. Restul poate veni de la sine.
Într-adevăr, în România artiştii nu sunt foarte apreciaţi pentru munca lor, oportunităţi de afirmare sunt puţine, dar asta nu ar trebui să ne facem să credem că vom reuşi să câştigăm mai mult dacă vom pleca. Noi trebuie să fim schimbarea pe care vrem să o vedem în societate, iar cel mai important câştig care este mai presus decât banii este acela că poţi lăsa ceva bun în urma ta, ceva care să inspire următoarele generaţii.
-
Un sfat pentru tinerii pasionați de artă digitală?
Sfatul meu pentru tinerii pasionaţi de artă digitală este acela de munci pentru cât mai mult, multă, multă seriozitate în ceea ce fac, să-şi asume acest lucru ca făcându-l pentru toată viaţa, să fie ei şi să lupte pentru visul lor. A, da, şi să rămână în ţară. România are nevoie de oameni talentaţi şi creativi!
Mai multe despre Cosmin găsiți aici!