Paginile noi apar pe Facebook precum ciupercile după ploaie, însă pagina asta chiar mi-a atras atenția (eu fiind într-o relație intensă love-hate cu RATB-ul). Vă las să vă bucurați de răspunsurile reatebeului oficial, după cum urmează:
Cine ești tu, călător din umbră, ce ai decis să ilustrezi suișurile și coborâșurile vieții de reatebeu?
Aș prefera să confrunt un controlor decât să răspund la întrebarea asta, atât de greu mi se pare. M-am hotărât să ilustrez pățaniile din RATB, deoarece în toți anii ăștia s-au format niște stereotipuri despre călătoria cu RATB-ul, despre călători și așa mai departe. Cred că pot să includ tot câmpul semantic al RATB-ului aici și sunt de părere că merită împărtășite (pățaniile despre care vorbeam) sub o formă amuzantă.
Cum ți-a venit ideea?
Cum să nu îmi vină ideea? RATB-ul e un loc atât de divers și în care se petrec atât de multe, încât ai impresia că e o fântână permanentă de inspirație. Acum vorbind serios, m-a lovit inspirația în moalele capului după ce, câteva zile la rând, am văzut pe News Feed o groază de întâmplări povestite de prieteni de-ai mei și am zis să exploatez chestia asta.
Ce fel de călător de RATB ești?
Eu sunt un outlaw complet, circul fără bilet. Sunt călătorul ăla care NU stă pe scaunul din exterior, lăsând astfel un loc liber inaccesibil, sunt călătorul ăla care analizează într-un mod nu foarte subtil oamenii din jurul lui (când credeam că sunt special în privința asta, am aflat că mai toți facem asta), sunt călătorul ăla care face playback când domnul cântăreț din 41 cântă „Sway” și „Feeling Good”.
Care sunt schemele tale preferate pentru justițiarii RATB, cunoscuți și sub numele de controlori?
Mie îmi place să mă lipesc de ușă și să mă rog să ajungem în stația următoare mai repede. Am prieteni care fentează controlorii cu un foarte mare tact și îi poartă într-un carusel al filosofiilor de viață și al fizicii cuantice.
Apropos, povestește-ne o peripeție cu susnumiții justițiari?
Cea mai recentă întâmplare: m-a prins un cotrolor din ăia falși. Eram pornit să mă cert cu el până când cedează și mă lasă în pace, dar a fost al dracu’. Când am văzut că nu îmi merge, am scos telefonul și am început să filmez toată tragedia și am dat drumul la amenințări: „Eu sunt jurnalist și o să fac și o să dreg” etc. El ce să facă? Vedea că nu se poate înțelege cu nebunul, a scos telefonul și a început să filmeze. Am ajuns să ne certăm pe vizualizări pe YouTube: eu îl amenințam cu viralitatea pățaniei, el că mă dă la știri.
Care este cea mai ciudată experiență cu RATB-ul de care ai avut parte până acum?
Am asistat la o scenă semi-fierbinte între un domn excitat și o domnișoară pe care nu o știa. Mai mult el semi-fierbinte, că ea era rece la tot ce se întâmpla. Și ca să vezi, o doamnă în vârstă a sărit ca arsă din fundul autobuzului pentru a-i lua apărarea fetei.
Ce părere ai despre oamenii în etate care circulă cu RATB-ul?
Cred că ei ar trebui numiți justițiarii RATB-ului pentru că ei sunt primii care sar la harță. Aa, și am descoperit un paradox: dacă sunt în vârstă, se presupune că sunt secătuiți de puteri and stuff like that, dar cum se face că are loc o cursă de mare viteză între ei de fiecare dată când se deschid ușile? They never stop surprising you.
Care sunt călătorii tăi preferați și de ce?
Sincer-sincer, îmi plac călătorii ăia care nu se urcă în același RATB cu mine. More room for me. Acum, serios vorbind, îmi plac călătorii cuminți, care nu-s atât de implicați în experiența schimbătoare de viață a unei călătorii. Implicarea e treaba oamenilor în vârstă.
Cum ar arăta o călătorie utopică cu RATB-ul?
Să mă gândesc… Aș vrea ca 601-ul vieții să mă aștepte în stație de fiecare dată și la ușa din mijloc să fie un covor mic roșu, că tot am făcut 1000 de like-uri pe pagină, locul meu preferat să fie liber, controlori-free (bineînțeles) și aș vrea să fie în RATB și domnul cântăreț din 41, să asigure coloana sonoră a călătoriei. Nu-s pretențios.
Care este sfatul tău pentru studenții care circulă cu RATB-ul?
Fiți tari, copii, nu lăsați RATB-ul să vă bage în depresie!
