Pe Andrei Ciobanu l-am văzut prima oară pe scenă la Pitești, într-un pub, când se prezenta și era prezentat ca „preludiu” pentru Teo. Nefiind, pe atunci, foarte cunoscut, nu aveam așteptări prea mari. Nu știu exact să spun dacă de vină a fost diferența dintre așteptări și realitate – mult prea mare –  sau dacă glumele au fost într-adevăr foarte amuzante, dar pot să afirm că am avut nevoie de o pauză de zece minute, noi, publicul, înainte să înceapă show-ul lui Teo, ca să ne calmăm burțile care amorțiseră de la atâta râs.

1234434_628334650545302_1619877119_n

Au trecut câțiva ani de atunci și, pe lângă faptul că, probabil, Andrei Ciobanu are proprii oameni care îi sunt „preludiu”, el a scris o poveste inspirată din propria viață, face stand-up în fiecare săptămână la Club 99 și administrează și deja faimoasa pagină de facebook Game of Thrones Romania. Sunt destule motive ca să îi luăm un interviu, așa că iată rezultatul:

Cum îți place să fii prezentat: Andrei Ciobanu…?

Andrei Ciobanu: Da. Andrei Ciobanu. Ăăă, mi se pare că reții mai bine chestia asta.

Adică Andrei Ciobanu… stand-up comedian?

A.C.: Aaa, mă gândeam că pe scenă… Păi nu știu, comediant, stand-up comedian (pronunță cu un accent englezesc afectat, râde). Comediant e termenul, dar nu știe nimeni de el. Noi știm că ne mai uităm și la show-uri de pe-afară, dar în general îs… „ăla de urcă pe scenă”.

Dacă tot a venit vorba, care e comediantul tău preferat de-afară?

A.C.: Din afară? Sunt mai mulți care-mi plac, că-s pe diferite genuri… dar cred că Louis CK îmi place cel mai mult, mi se pare cel mai bun din lume la momentul actual. Mă rog, lui i-a luat mult, mult să devină faimos, dar uite că a ajuns acum. Și cred că e cel mai bun.

Să revenim la tine. Când și în ce circumstanțe te-ai apucat de stand-up?

A.C.: Eu m-am apucat la Cluj, că acolo am făcut eu facultatea… și era o trupă în  Cluj – Comedica se numește – care căuta noi membri. Eu căutam open-mic-uri ca să văd dacă pot și eu să fac asta. Ei au făcut o preselecție la care m-am dus și eu, am trecut de preselecție și dup-aia am făcut cu ei un pic de stand-up. La ei se făceau și spectacole de brigadă, cu scenete, cu tot felul de melodii, un fel de Vacanța Mare, știi? Deci nu făceam foarte mult stand-up. Cu timpul, au aflat de mine Teo, Vio și Costel și au venit o dată, că aveau show la Suceava, m-au contactat pe Facebook – că știau că exist și eu în lume – și m-au întrebat dacă nu vreau să vin în deschidere, să mă vadă. Și le-a plăcut lor foarte mult de mine și mi-au zis că aș putea să mă mut la București dacă vreau să continui cu chestia asta. Managera mea a stat pe capul meu să mă mut și după doi ani de zile de gândit m-am mutat la București și acuma iată-mă în toată splendoarea, în Capitală!

Ziceai că ai făcut facultatea la Cluj, ce facultate ai făcut?

A.C.: Am făcut facultatea de Relații Internaționale și Studii Europene.

Deci trebuia să ajungi…

A.C.: …politician. Dar nu pot să mint.

Deci de-asta ai ales stand-up-ul în locul unei cariere politice, ca să-ți permiți să fii sincer?

A.C.: Nu, nu de-asta. Stand-up-ul mi-a plăcut cel mai mult dintre toate lucrurile pe care le-am făcut. Eu am făcut și fotbal vreo 10 ani, fotbalist am vrut inițial să devin, dar dup-aia m-am gândit că mai bine fac stand-up că pot să beau, pot să fumez, să mă trezesc târziu. Și toate astea, la muncă. (râde)

Vorbiserăm inițial că o să evit întrebările de genul ăsta, dar trebuie să știm: Ce te inspiră să scrii glume?

A.C.: Ce mă inspiră? Viața mă inspiră!(râde). Nu, serios, acum, dacă m-ai întrebat, să-ți explic. Sunt mai multe tipuri de comedianți: sunt comedianți care caută gluma, care se pun la birou, iau foaia sau laptopul și-și zic: „Gata, acum fac o glumă.” Eu nu sunt genul ăsta de comediant, eu nu caut gluma, pentru că mi se pare greu… Adică, nu e ca și cum lucrezi la benzinărie, iei pompa, știi că trebuie să o bagi în mașină, să apeși pe buton și să o scoți înapoi, știi? Eu aștept să-mi vină o idee, să observ ceva, să văd o chestie la televizor, pe stradă. Ei, după ce am sămânța, pot să stau să mă gândesc cum o dezvolt. În primul rând, totuși, trebuie să am ideea, dacă n-o am… Am încercat și eu strategia asta, „gata, azi voi fi amuzant, stai să vezi, Doamne Dumnezeule!” și n-a ieșit niciodată o glumă bună. Tot ce spun eu pe scenă au fost idei pe care le-am furat cumva și pe care le-am dezvoltat ulterior. Dar, ți-am zis, sunt și comedianți care se pun la birou și pur și simplu scriu glume, scot din piatră seacă chestii amuzante.

Mai ții minte care a fost prima glumă pe care ai spus-o pe scenă?

A.C.: Maaamă, păi prima oară am urcat pe scenă în Cluj și am fost praf, a fost oribil. Și prima glumă, cred că ceva cu moldoveni, cum am fost eu tratat ca moldovean în Cluj. Nu știu să ți-o zic acum, dar era probabil ceva despre cum se descurcă moldovenii în Ardeal.

Să trecem la cariera ta de scriitor. Când ai început să scrii „Suge-o, Ramona!”, te gândeai că o să spui toată povestea sau era un one-time status?

A.C.: Băi, nu mă gândeam. A fost… Inițial, eu aveam pagina mea de Facebook de artist -mă rog-, pe care scriam tot felul de glumițe, întâmplări amuzante sau prostii d-astea și așa a început. Am scris o postare la un moment dat, care e acum primul capitol. În momentul ăla a făcut foarte multe like-uri, mult peste media postărilor mele și oamenii mi-au lăsat comentarii: „Bă, ești dement?! Și mai departe ce se întâmplă?”. Apoi am mai scris unul. La al doilea s-a întâmplat la fel și – povestea mea e împărțită în sezoane- primul sezon așa a fost scris: pentru că oamenii au tot cerut. Și după treișpe capitole m-am gândit că ar fi bine să le și structurez și dup-aia m-am decis să fie ca o poveste… dar, inițial, au fost doar niște postări care aveau legătură între ele.

Am înțeles că vrei să scoți cartea în print. Ce te-a făcut să vrei să o publici?

A.C.: Tot oamenii. Eu nu am vrut niciodată… adică nu consider că, în momentul ăsta, în România, oamenii ar da bani ca să citească o carte, mai ales tineretul. Eu m-am mulțumit că mă citesc pe net. Am publicat-o întreagă pe net, dar foarte mulți oameni zic că o vor în bibliotecă, că le-ar plăcea foarte mult să o dăruiască altor persoane. Atunci am zis: „Hai, de ce nu?”. Nu te gândi că vreau să scot 5000 de cărți, eu o să fac pre-comenzi, probabil, să văd cam câți sunt care vor și să fac pentru ei, că nu mă îmbogățesc eu din scris.

Și când ai vrea să aibă loc lansarea de carte?

A.C.: Păi, deja rotițele s-au pus în mișcare. Am primit-o de la corectat, urmează să mă întâlnesc cu cineva de la o editură care să-mi explice cum se procedează, că eu nu știu cum se fac chestiile astea. Eu am scris-o, acum aștept să sară lupii pe mine să mă mănânce de bani, că au sărit mulți oameni, cu multe propuneri. Eu nu prea știu exact cum merge treaba și oricine poate să mă prostească.  Acum aștept să mă întâlnesc cu diverse persoane, să văd fiecare ce-mi promite și să văd cu cine mă duc.

Dar Ramona, Ramona ce părere are despre poveste?

A.C.: Haha, păi ea a citit-o, n-are o problemă, pentru că numele îți dai seama că nu sunt reale în poveste și totul e okay atâta timp cât nu-i dezvălui identitatea. Problema este că sunt foarte mulți care o caută pe Ramona. Și mai este un personaj foarte iubit în carte, Anemona, pe care o caută mulți. Îmi caută prin prietenii de la Facebook! Vreau să-ți zic că un individ mi-a căutat prin profilul de Facebook, a văzut în ce an sunt născut și unde am făcut liceul, a căutat pe net – jur! –  anul în care am absolvit și a găsit din toată generația mea toate Ramonele și mi-a zis: „Una dintre astea trebuite să fie!”. Mi-a dat o listă de nume și le cunoșteam pe toate, că au fost în generația mea. Și i-am zis: „Băi, sincer, nu știu dacă să fiu impresionat sau speriat!”. A fost dubios și sunt tot felul de oameni care fac treaba asta, deși eu am zis de foarte multe ori că numele nu sunt reale, dar nu pot explica fiecăruia în parte „Băi, oprește-te…” Și acum au găsit ei o Ramonă și o Anemonă și le tot trimit mesaje, cu „Hei, tu ești personajul, sigur!” și e dubios, pe de-o parte, dar mă gândesc că tuturor ne place atenția și nu se supără așa tare.

Unde putem să te vedem făcând stand-up în următoarea perioadă?

A.C.: În București în Club 99,  aici e clubul de rezidență.  Și în țară, peste tot, numai că deocamdată am terminat toate orașele, dar urmează turneul de vară, din iulie începem iar cu toată zona Transilvaniei, după 13 iulie.

În sfârșit, ce mesaj transmiți tu cititorilor site-ului nostru, IQool?

A.C.: Păi nu știu… e bine că citiți, în primul rând, ăsta ar fi un start. Trebuie să mă laud eu, să zic că sunt fantastic de amuzant și incredibil de bun și că, Doamne Dumnezeule, trebuie să veniți la spectacole și o să plecați uimiți de cât amuzament încape într-un singur om de 1.95 înălțime, ceva de genul ăsta? Nu știu, veniți la spectacole și citiți-mi povestea sau așteptați filmul. Habar n-am. Veniți la stand-up comedy, în general, nu neapărat la mine. La orice stand-up… bine, nu chiar la orice stand-up. Dar mergeți la stand-up, că e o chestie drăguță și plecați acasă puțin mai fericiți, cu o liniuță în plus la viață decât aveați când ați ajuns.