Interviu cu Alexandra Mihailopol – Founder Art With Alexandra. Rubrica Tinerii de azi, Liderii de mâine!

0
716

Articolul cu numărul cinci ne duce peste Ocean, în Statele Unite, la Alexandra- studentă în primul an la Mount Holyoke College. Ce a determinat-o să plece, dar și pașii pe care i-a parcurs în procesul de aplicare la facultate aflați în articolul de azi.

  • Cine este Alexandra?

„Am 19 ani, sunt studentă în anul întâi la Mount Holyoke College în Massachussetts și studiez economie și data science. Original, sunt din Galați și am fost la mate-info bilingv la Colegiul Național Vasile Alecsandri. De când sunt mică iubesc să pictez și să creez, iubesc să postez pe social media și citesc foarte mult. De asemenea, iubesc animalele, am două pisici și mi-e extrem de dor de ele. Sunt o persoana foarte activă și mereu trebuie să am ceva de făcut: un voluntariat, o activitate extrașcolară sau un proiect.”

  • Care este povestea din spatele business-ului tău @artwithalexandra?

„De când eram foarte mică, pictam și urmăream youtuberi care făceau artă. Uneori mă și filmam cum pictam și mă prefăceam că am propriul business. Mama mea mi-a sponsorizat această pasiune, dar mereu m-a încurajat să îmi lansez o afacere și să îmi împărtășesc pasiunea cu cei din jur. Ea a fost cea care mi-a cumpărat prima geacă albă și culori textile și mi-a zis să îmi pictez hainele. Primul desen a fost o panteră roz pe spatele unei geci albe. Am început să exersez pe hainele mele și să postez pe TikTok, dar nu aveam foarte mult timp sau motivație să fac ceva mai mult. Când a venit pandemia, nu mai aveam nici școală nici voluntariate, practic nimic să îmi ocupe timpul. Așa că am decis sa încep să pictez din nou pe haine și să postez. Aveam ceva interacțiune pe social media și începusem să îmi creez un portofoliu. Știu că atunci când am ieșit din carantina am început să iau și clienți. Aveam prieteni sau cunoștințe care cumpărau și mereu mă bucuram din toată inima când vedeam arta mea purtată pe stradă. Punctul culminant a fost când am postat acest portofoliu de picturi pe TikTok, iar a doua zi m-am trezit cu 300.000 de vizualizări. În săptămâna care a urmat am crescut pe Instagram la 5000 de urmăritori, iar pe TikTok la 10.000 și apoi la 20.000 și tot așa. Peste toate astea, primeam sute de comenzi și invitații de colaborări. Era momentul perfect pentru că nu aveam școală și îmi puteam canaliza întreaga atenție pe comenzi, campanii și colaborări. Cred că a fost una dintre cele mai fericite perioade din viața mea. Să îmi văd arta apreciată de sute de oameni și să pot să am un impact asupra comunității, iar apoi să inspir oamenii din  orașul meu să creeze la rândul lor, era un vis. Totuși, a fost un pic copleșitor. Nu știam să conduc un business, iar la modul în care creștea, un singur om nu era destul. De asta am decis ca, atunci când voi fi pregătită și îmi voi termina studiile, voi avea resursele și conexiunile necesare, voi relansa afacerea și voi da 100%.”

  • De ce obstacole te-ai lovit de-a lungul timpului? Cum ai trecut peste ele?

„Să cresc atât de repede în online a fost un pic copleșitor. Nu știam să conduc un business, iar la modul în care creștea, un singur om nu era destul. De asta am decis că, atunci când voi fi pregătită și îmi voi termina studiile, voi avea resursele și conexiunile necesare, voi relansa afacerea și voi da 100%. Pe deasupra, aveam 16 ani, a început școala și aplicațiile la facultate. Știam că dau la facultate în afară și că am mult de muncă atât extrașcolar cât și în afacere. În clasa a 12-a am ajuns atât de ocupată încât munceam de la 6 dimineața până la 1-2 noaptea. Aveam afacerea, școala, aplicația la facultate, președinția la Interact, școala de șoferi, bac, atestate, SAT și tot așa. Eram în punctul în care aveam palpitații de la stres. Nu recomand să faceți asta, mai degrabă luați cât puteți duce. Ce a funcționat la mine a fost să îmi prioritizez foarte bine munca și să fac doar ce era mai important într-o zi anume, iar restul să le programez în alte zile. De asemenea, e important să ai un balans. Ieșeam afară cu prietenii, planificam excursii atunci când puteam. Sănătatea mintală trebuie să fie mai importantă.”

  • Cum ai ales să studiezi în State? Cât de dificil a fost procesul de aplicare?

„De când eram în școala generala voiam să merg la facultate în străinătate. Nu credeam că America e o posibilitate până când am întâlnit-o pe Julia Boca. Era și vremea când UK ieșise din UE așa că școlile în Anglia se scumpiseră și nu știam ce voi face. O cunoșteam pe Julia și știam că ea ajuta elevii să aplice în State, așa că am început consilierea cu ea. Am avut o perioadă în care mi se făcuse frică. Procesul e foarte lung și greu. Implică multe examene, eseuri și acte cu care eu nu eram obișnuită. Părinții mei și Julia au fost suportul meu cel mai mare și m-au convins că voi regreta toata viața dacă nu încerc. Și după toată această muncă, am fost acceptată la 7 facultăți în Europa și 3 în State din care Mount Holyoke mi-a oferit ajutor financiar exact cât aveam nevoie. E amuzant că MHC a fost ultima facultate pe care am pus-o pe listă pentru că îmi plăcuse un video de pe Youtube de-al lor, și știam că nu mai acceptaseră o româncă de 2 ani și înainte de asta de aproape 10 ani, dar se pare că am avut noroc.”

  • Cum te-ai adaptat la viața din SUA? Care sunt cele mai mari diferențe dintre sistemul de învățământ românesc și cel de peste ocean?

„Sincer, m-am adaptat foarte bine. Sistemul acesta mi se potrivește perfect. Nu o să mint, în prima luna am plâns în fiecare zi. Nu pentru că nu îmi plăcea, ci pentru că e greu să te muți singur peste ocean și să conștientizezi că nu mai ești copil. Dar apoi, totul a devenit mult mai bine. Am o prietenă româncă alături de mine, Ana, care mi-a arătat facultatea și m-a luat în grupul ei de prietene. Am călătorit împreună în NewYork, Boston și chiar în Puerto Rico. Am făcut rost de un job în campus unde primesc bani pentru călătorii, haine, etc. Facultatea e foarte primitoare, oamenii sunt extrem de amabili și sunt enorm de multe oportunități și evenimente. Avem cluburi pentru interesele noastre. Eu am fondat clubul de consultanță și fac parte din alte 3 cluburi de aici. Profesorii sunt foarte înțelegători și prietenoși, iar asta e cea mai mare diferență între SUA și Romania. Aici sunt prietenă cu profesorii mei, pot să mă îmbrac cum vreau, pot să le dau mesaje sau să îi sun să îmi explice lecțiile. Avem office hours unde mergem să cerem ajutor dacă nu înțelegem, fără ca profesorii să ne judece. Putem să le dăm feedback și dacă scorurile sunt sub un anumit număr sunt concediați. Avem multe vacanțe, examene lejere și 4 cursuri pe semestru pe care noi putem să le alegem. Avem advisers care ne dau sfaturi în legătură cu cariera și licența. Mereu e cineva să te ajute, lumea vrea să ai succes și să fii fericit. Există înțelegere în legătură cu testele sau temele, și învățarea se face logic. De când sunt aici am învățat atât de multe fără să “tocesc” sau să învăț pe de rost. Am învățat să lucrez în echipă, și cel mai important mereu am o explicație la materia pe care o învăț. Tot ce învăț are sens și știu exact unde se aplică în viața de zi cu zi. E un sistem foarte flexibil făcut pentru reușita studenților. Condițiile de cazare și mâncarea sunt geniale, iar evenimentele de la facultate mă ajută mereu să scap de stres.”

  • Care a fost cel  mai dificil moment din cariera ta și cum ai trecut peste el? 

„Cariera mea de abia acum începe, dar au fost multe momente grele prin care am trecut ca să ajung aici. Cred că, în momentul actual, cea mai grea parte e să fiu student internațional și să îmi doresc să rămân aici după facultate. Am un mare privilegiu să studiez aici și sunt extrem de recunoscătoare, dar să primești viza de munca e un proces foarte greu și stresant și nimic nu îmi garantează că voi rămâne. Job market-ul e foarte competitiv și nimic nu îmi garantează că voi trece de cele 5 rânduri de interviuri ca să mă pot angaja la o firma bună, având în vedere că studenții internaționali obțin joburi mult mai greu din cauza vizei. Ce am învățat totuși, este să am încredere că voi ajunge unde trebuie și că totul se va rezolva. Cu toate că îmi doresc să rămân aici, sunt deschisă la orice posibilitate și știu că oriunde voi ajunge voi reuși să îmi construiesc o viață de care voi fi mândră. Sunt sigură că oriunde pe lume mă așteaptă experiențe minunate și oameni cu care voi rezona. Important e să profiți de orice experiență și să nu te dai bătut.”

  • Un sfat pentru tinerii care și-ar dori să studieze dincolo:

„Căutați activități extrașcolare care vă pasionează și pe care le faceți din suflet. La sfârșitul aplicației, oricare ar fi rezultatul vei știi că ai făcut ceva de care ești pasionat și nu ai muncit degeaba. E important să îți legi activitățile de pasiuni și la finalul zilei să lupți să faci o schimbare în comunitatea ta. Pe deasupra, notele și examenele sunt importante. Știu că nu e simplu având în vedere structura sistemului de învățământ, dar e important să dai ce e mai bun. Și în final, e important să ai grijă de tine și să iei pauze când ai nevoie.”

  • Ce sfat i-ai da Alexandrei care era la început de drum? 

„I-aș spune să nu se mai streseze atât de mult că lucrurile se vor rezolva și să se bucure de timpul de la liceu și de cei dragi. Sunt clipe pe care nu le mai primești înapoi și înveți să le apreciezi de abia când ești la mii de kilometrii distanță. De asemenea, mi-aș fi dorit să știu din clasa a noua că vreau specific în America și care e procesul de aplicare. Mi-aș fi construit altfel dosarul și aș fi abordat altfel procesul.”

Interviu realizat de Ioana Carmen Șofronici