Timpul trece, dar echipa IQool nu stă pe loc- cel de-al patrulea articol din “Tinerii de azi, Liderii de mâine” este aici. Cristina Giurcanu, fondatoarea The Atlas of Bodies este astăzi alături de noi pentru a ne împărtăși povestea din spatele paginii sale.
- Cine este Cristina?
Un sculptor în cuvinte și un viitor autor publicat (sper). Am 23 de ani și de 5 ani deja locuiesc în Cluj-Napoca. Am urmat studiile la nivel licență în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC), specializarea Comunicare și Relații Publice, iar în prezent îmi finalizez masterul în Publicitate. În paralel, am început și studiile în cadrul Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, specializarea Psihologie. Atât domeniul publicității, cât și cel al psihologiei îmi guvernează viața de zi cu zi și sunt unele dintre marile mele pasiuni la ora actuală. Ambele îmi satisfac nevoia de cunoaștere, autocunoaștere și mă ajută să-mi exprim creativitatea. De asemenea, îmi place să citesc, să mă pierd în scris, să ascult muzică bună și să mă uit la videoclipuri cu animale (în special, câini și pisici).
- Cum a început totul: care este povestea din spatele @the.atlas.of.bodies?
The Atlas of Bodies – Your Body Remembers Everything (Atlasul Corpurilor) este o poveste reală și sinceră despre corpuri într-o societate digitalizată în care se promovează standarde nerealiste de frumusețe (mai ales în rândul adolescentelor). Pagina a început ca un simplu proiect de facultate care ne-a împins pe mine, Diana, Zhansaya și EriAnTi să lansăm ideea în lume.
Misiunea noastră constă în a cultiva valori sănătoase în rândul tinerelor femei (și nu numai) în raport cu propriile corpuri, de a le îmbunătăți încrederea de sine prin demersurile pe care le întreprindem și de a le sprijini în procesul de vindecare a cicatricilor pe care le poartă zi de zi.
Prin activitatea noastră, ne propunem să facilităm un spațiu virtual accesibil, în care tinerele femei să se simtă în siguranță să-și împărtășească experiențele cu propriile corpuri. Astfel, vrem să punem bazele unei comunități de susținere reciprocă în care acestea să aibă libertatea de a-și exprima temerile, fricile și anxietățile.
Cum facem acest lucru? Îndemnăm oamenii care interacționează cu TAB atât pe Facebook (The Atlas of Bodies), cât și pe Instagram (@the.atlas.of.bodies), să reflecteze la relația cu propriul corp. În măsura în care își doresc să ne împărtășească povestea, aceștia ne-o pot trimite la adresa atlasulcorpurilor@gmail.com sau într-un mesaj privat, iar noi o postăm ulterior fie sub formă de poveste cu tag (în care includem un vizual realizat de graphic designer-ul nostru), fie sub formă de confesiune anonimă. Exercițiul de storytelling vine ca o oportunitate pentru oameni să se cunoască mai bine, să-și înțeleagă propriile gânduri și să privească cu mai multă compasiune relația cu corpul lor.
În prezent, lucrăm la o alternativă de a veni în sprijinul acelor persoane care și-au împărtășit povestea. Uneori nu este îndeajuns doar să-ți așterni gândurile. Trebuie să știi și ce să faci în continuare, iar noi încercăm să venim cu soluții în această direcție.

- De unde vine pasiunea Cristinei pentru proză?
Moștenită de la părinți nu cred că este, dar țin minte că de mic copil am început să am o afinitate pentru scris și este în prezent una dintre activitățile în care mă regăsesc cel mai mult. În școala generală am auzit prima dată de Wattpad și am zis să-mi încerc norocul. Adolescența mea mi-am petrecut-o scriind constant diferite texte și interacționând cu utilizatorii de pe platformă. Sub anonimant, îmi așterneam gândurile care îmi perindau mintea, temerile, dramele adolescentine etc. Revin din când în când la acele povestiri pentru a mă reîntâlni cu eul de atunci. Mi se pare fascinant să observ cât de mult m-am schimbat. După ce am decis să închei acea etapă, am început să scriu mai mult pentru mine într-un blog uitat pe Google. A ținut și el o perioadă, cât să-mi satisfacă pofta de creație, dar a trecut și etapa aia. Începând facultatea, am suferit un blocaj creativ și am renunțat la actul meu intim pentru o perioadă. Reflectând la ce îmi aduce cea mai multă împlinire, am concluzionat că tot scrisul. Astfel, a luat naștere pagina cu proză scurtă de buzunar @gingervodka17. Sincer, nu are o direcție, dar mă las să fiu eu prezentă cu vulnerabilitățile mele.
- Ce a făcut-o să activeze în aceste domenii?
Când vine vorba de scris, îmi doresc la un moment dat să public o carte. Nu știu când mi s-a implementat ideea în cap, dar am o dorință arzătoare să las ceva mai departe lumii care să fie al meu. Un fel de „moștenire”. Ideea cărții o am de ceva timp. Sunt în căutarea puterii de a-mi depăși propriile temeri și bariere în actul scrisului.
Când vine vorba de publicitate, aici îmi las creativitatea să iasă la iveală prin diferite articole pe care le mai scriu, iar în cazul psihologiei mi-aș dori să ajung într-un viitor apropiat consilier educațional. Vreau să ajut tinerii dezorientați să-și descopere adevăratul potențial.
- Ce și-ar dori să experimenteze în anul 2023?
Mi-ar plăcea să mă redescopăr prin călătorie. Am în plan să merg în câteva țări anul acesta pentru a interacționa cu diferite culturi.

- Care a fost cel mai dificil moment din viața sa și cum a trecut peste el?
Viața este presărată cu numeroase momente dificile atât pe plan personal, cât și pe plan profesional. Cred că pentru mine un moment dificil a fost cel în care m-am blocat creativ și am refuzat să mai scriu. În primul an de facultate, venită dintr-un oraș pierdut pe hartă, m-am înstrăinat de mine și mă simțeam adesea singură („M-am pierdut prin văpaia clujeană. Adesea singură…” – scriam la momentul respectiv). Am intrat într-un mediu competitiv în care mi-am dat seama că arta mea nu era la fel de valoroasă pe cât o evaluam eu. Am încetat să mai scriu pentru mine și încercam dezorientată să fac ceea ce făceau și alții, într-o căutare constantă de validare.
Blocajul l-am denumit „zidul meu creativ”, pe care trebuie să-l depășesc. Dacă voi reuși, cu siguranță sunt menită pentru a scrie. Retrospectiv, priveam situația cu „ochelari de cal”, dar am încercat cu pași mărunți să ajung în termeni mai buni cu mine și am început să scriu din nou. Am participat și la câteva concursuri mai mult sau mai puțin semnificative, care să mă împingă să depășesc acea etapă. Cât de cât am reușit, dar e un proces continuu în care trebuie să lucrez eu cu mine și gândurile mele.
- Ce sfat i-ar oferi Cristinei care se afla la început de drum?
În momentul în care mă forțez foarte tare, îmi aduc aminte cuvintele psihoterapeutului meu, Cristina, fii mai blândă cu tine!”, iar pentru un moment timpul se oprește și încep să mă gândesc cât de multă presiuni pun pe mine. Nu aș da timpul înapoi pentru că știu cât am avut nevoie să învăț anumite lecții prin metoda grea, dar parcursul meu ar fi fost mult mai ușor dacă mi-aș fi acordat mai multă blândețe și mi-aș fi acceptat latura vulnerabilă.
Fiecare are parcursul său și ai tot timpul din lume să îți dai seama ce vrei de la viață. Toți suntem într-o căutare constantă. Nu te compara prea mult. Fiecare e la fel ca o floare care crește când condițiile mediului sunt prielnice. Investește în pasiunea ta. Cât de clieșic ar suna. Am participat la numeroase evenimente cu oamenii din domeniul publicității și toți la o reconversie profesională s-au reîntors la ceea ce le aducea cea mai multă plăcere.
Interviu realizat de Ioana Carmen Șofronici