Alin Badea este tânărul care la începutul lui 2021, unul dintre cei mai grei ani ai scrimei românești, a reușit să câștige titlul de campion național la scrimă, la seniori. Într-un interviu acordat IQool aflați care sunt cele mai mari provocări din spatele acestui sport, cât de mult antrenament necesită, dar și cum a afectat pandemia de coronavirus viața de sportiv.

Alin Badea a ajuns să practice scrima la vârsta de 10 ani, dintr-o pură întâmplare, întâmplare care mai târziu, prin multă muncă și determinare avea să-l transforme în campion. A obținut medalia de argint pe echipe la Campionatul Mondial de Scrimă din 2013 și la Jocurile Europene din 2015. De asemenea, a câștigat de două ori Campionatul Național la individual și o dată cu echipa. În spatele tuturor acestor performanțe se ascund 9 – 10 antrenamente intense pe săptămână.

Am făcut cunostinta cu scrima in anul 1997, se organizau selectii prin intermediul carora antrenorii mergeau prin scoli si intrebau copiii daca voiau sa se inscrie pentru anumite sectii. Sincer, imi amintesc ca nu am vrut sa merg de prima oara, nu stiam nimic despre scrima, imi placea mult fotbalul. Imi amintesc si acum ca antrenorul de atunci, care facea efectiv selectia, mi-a spus sa vin pentru ca in timpul incalzirii mai jucam si fotbal. Asa am mers, si mi-a placut. Stiu sigur ca nu mi-am anuntat parintii sau bunicii, am mers singur. Erau zeci de copii in sala, imi placea mult sa merg la antrenamente. Nu am avut pe nimeni in familie care sa practice scrima sau vreun alt sport, nu vin dintr-o familie de sportivi„.

Care a fost momentul în care ai decis că vrei să faci scrimă de performanță?

De mic eram foarte ambitios si muncitor, imi doream ca la fiecare concurs la care mergeam sa iau medalie sau sa ma clasez printe primii. Au inceput sa apara rezultate bune intre 13 si 17 ani, castigam destul de multe medalii la concursurile nationale, respectiv internationale, iar momentul cel mai bun in care am decis ca vreau cu adevarat sa fac performanta cred ca a fost la 15 ani, cand am castigat un concurs in Ungaria. Acum au aparut oarecum si primele tatonari cu Steaua, incepusem sa merg tot mai des la concursuri in afara, iar toate acestea imi placeau. In mare cam atunci a fost perioada in care m-am focusat mai mult pe scrima si am decis ca asta vreau sa fac pe viitor, bineinteles fara sa neglijez scoala.

Există o vârstă ideală pentru începerea practicării acestui sport?

Varsta ideala pentru a incepe scrima este undeva intre 8-10 ani.

Te bucuri de o carieră impresionantă şi sunt sigură că fiecare succes în parte ți-a oferit o mare satisfacție, însă îți vine în minte unul anume pe care ai vrea să-l retrăiești?   

Da, este adevarat, am avut cateva momente de succes in scrima, toate au povestile lor frumoase, fiecare medalie in parte insemana cate ceva pentru mine, miile de ore de munca, sacrificiile facute, pasiunea pe care o am pentru acest sport minunat. Insa a fost un concurs, Campionatul Mondial din anul 2013, la Budapesta, pe care l-as trai inca o data: desi eram debutant am evoluat foarte bine, atat la individual cat si la echipe. A fost sa fie atunci medalia de argint, invingand impreuna cu colegii mei echipe foarte bune. Am pierdut finala impotriva Rusiei, dar daca stau sa ma gandesc acum la rece dupa atatia ani, pentru un debutant este rezultatul ideal, mi-a dat incredere pentru viitor. Intre timp am mai castigat si alte medalii, dar totusi inca cred undeva ca puteam deveni atunci campion mondial, era momentul perfect. Despre acel concurs as putea sa scriu o carte, pentru ca tot in 2013, in ianuarie, am trait si primul moment cand am vrut sa renunt la sport.

Care au fost cele mai dificile momente din cariera ta sportivă și ce te-a motivat să mergi mai departe?

Cele mai dureroase sunt accidentarile, pierzi foarte mult din timpul pregatirii, stii ca muncesti din greu si apare cate o problema care te scoate din ritm, dar nu ai ce sa faci, trebuie sa treci peste toate, strangi din dinti si mergi mai departe. Am stat mai toata cariera in cantonament, fiind din Slobozia, un oras mic, nu aveam baza neceasara pentru a ma antrena in orasul meu natal, si mi-a fost mereu foarte greu fara cei dragi, fara sotie, familie, prieteni.

Apoi, cand mai mergeam la cate un concurs si nu iesea rezultatul dorit, aveam momente cand imi venea sa spun stop, dar am trecut peste toate, am invatat mereu sa o iau de la zero. Va mai dau un exemplu, doar la lotul national, de cand fac eu parte din el, am avut 10 antrenori care vin, in mare, toti cu idei diferite de antrenamente, tehnico-tactice, diferite programe, mentalitati si intotdeauna trebuia sa te adaptezi si in functie de ce predau ei si stilul lor, este foarte greu. Bineinteles ca fiecare dintre ei este de respectat pentru ca munceasc la fel de mult sau chiar mai mult decat sportivul X,Y sau Z. Dificultatea apare si din perspectiva faptului ca faci toate sacrificiile pentru tine, ca sa devii mai bun, sa ajungi la anumite rezultate. Pana la urma, scrima este sport individual si tu esti cel mai important.

Cu siguranta antrenorii te-au ajutat enorm să îți împlinesti visul. Dar sunt și alte persoane care ți-au oferit sprijin în tot acest timp sau au avut un rol decisiv în cariera ta?

Da, in primul rand antrenorii m-au ajutat sa-mi indeplinesc obiectivele, de la fiecare am avut cate ceva de invatat, chiar le multumesc cu aceasta ocazie. In copilarie, bunicii mei au fost foarte aproape de mine, si ei mi-au dat primele ,,aripi” sa zbor mai departe, m-au sustinut si incurajat foarte mult. Mama mea era plecata in strainatate, iar eu locuiam cu ei. Apoi a aparut in viata mea sotia mea care m-a incurajat din prima zi pana in momentul actual, de la ea am invatat sa nu renunt pentru nimic in lume la ceea ce vreau sa fac sau la destinatia unde vreau sa ajung.

Cât de greu a fost anul 2020 pentru scrima românească?

A fost unul dintre cei mai dificili ani, la noi din martie 2020 s-a spus stop pentru un an de zile la competitiile interne si internationale. Din iunie 2020 si pana in februarie anul acesta ne-am antrenat normal, sa fim oricand pregatiti pentru ca tot timpul existau promisiuni intre ghilimele ca se vor tine anumite competitii. Noi ne tot antrenam, iar competitiile nu veneau, a fost unul dintre cele mai dificile momente pe care le-am trait, ca sportiv. La un moment dat nu mai intelegeam nimic, nu vedeam rostul de a ne antrena de doua ori pe zi, parca era totul in aer. Dar acum sunt bucuros, chiar va scriu de la prima Cupa Mondiala din acest an de la Budapesta.

Dupa un an plin de incertitudini și restrictii, în 2021 au apărut și primele concursuri. La Campionatul Național de Sabie, masculin individual, ai reușit să iei medalia de aur. De cât de multă pregătire e nevoie pentru a obține o astfel de performanță? Cât te des te antrenezi?

Pentru a castiga Campionatul National de seniori este nevoie de ceva experienta pentru ca deja de pe tabloul din sferturi raman cam cei mai buni sportivi din tara, care ce credeti, ne cunoasteam foarte bine intre noi, antrenandu-ne impreuna zi de zi. Daca stau bine si ma uit in arhive, nu sunt foarte multi care au castigat campionatul national, plus ca se inscriu nume „grele”. Cel mai mandru, insa, sunt pentru ca am reusit sa castig de doua ori la individual si o data cu echipa, sunt printre putinii de la Steaua care au reusit asta, cel putin in ultimii 20 de ani.

Ai nevoie de mult experienta ca sa castigi titlul national de seniori, nu o poti face asa dintr-o data, trebuie sa te antrenezi responsabil, sa iti placa ceea ce faci. In medie, eu fac in jur de 9-10 antrenamente pe saptamana, foarte intense, asa m-am antrenat in ultimii 13-14 ani. Desi peste cateva luni o sa implinesc 33 de ani, cred ca ar trebui sa mai umblu putin la program, pentru ca incep sa am ceva probleme musculare, trebuie zi de zi sa am grija si de refacere.

Cu siguranța ai interacționat cu diverși practicanți ai acestui sport. Arată promițător viitorul noii generații de scrimeri?

Viitorul in scrima arata bine, sunt copii foarte buni si talentati. Trebuie doar sa fie putin impinsi de la spate catre marea performanta, sa ai foarte mare rabdare cu ei, sa le dai increderea necesara. Copiii si tinerii din ziua de astazi sunt mult mai informati decat eram noi, au acces la mai multe beneficii, de la antrenamente pana la infrastructura, hrana, vitaminizare, etc. Am incredere totala ca vor reusi pentru scrima romaneasca, mi-as dori ca, din punctul de vedere al performantelor, ei sa ne depaseasca pe noi, cei mai „batrani”.

Scrima nu se numără chiar printre cele mai practicate sporturi din România. Totuși, cum privești tu evoluția interesului pentru acest sport?

Pentru mine scrima este cel mai frumos sport din lume, copiii care vor veni la scrima vor vedea singurei cat este de minunata atmosfera. Imaginati-va o sala de 50 de copii, imbracati toti in alb, jucandu-se cu sabii. Este un sport al elegantei, care te auto-educa spre bine, iti accelereaza gandirea, te dezvolta armonios. Calatoresti, intalnesti si vezi noi culturi, iti faci prieteni pentru o viata in toate tarile din lumea asta. Interesul pentru scrima in ultimii 5 ani cred ca a mai crescut deoarece s-a vorbit mai mult despre rezultatele bune, cluburile inclusiv Federatia Romana de scrima au incercat sa promoveze cat mai mult tot ce tine de acest sport, noi, sportivii, am mai aparut din cand in cand si in media, doar ca acest lucru trebuie sa dureze in timp. Mai mult, sa dea Dumnezeu sa depasim aceasta pandemie pentru ca toate salile sa fie deschise pentru cei mici, care par destul de atrasi de scrima!

Ce face Alin atunci când nu se află în sala de antrenament? Cu ce alte pasiuni îți ocupi timpul liber?

Alin, atunci cand nu se afla in sala de antrenament, calatoreste foarte mult. Iubesc tot ceea ce insemna plaja, imi place enorm sa fiu inconjurat de lume, sa ies foarte mult in aer liber. Alin citeste, invata foarte multe lucruri noi. De exemplu, acum urmez un curs online de leadership si comunicare in afaceri, si de abia astept sa invat sa cant la chitara, pe care o am deja, dar caruia din pacate nu am reusit inca sa ii deslusesc misterele din cauza cantonamentelor. Voi invata curand sa cant 100% la chitara, si voi canta mult (rade).

Ce obiective ți-ai propus pentru perioada următoare?

Imi doresc enorm sa ma calific la Olimpiada de la Tokio, sa castig cat mai multe medaliii si sa devin ofiter al clubului Steaua. Iar cel mai important, sa scapam odata de covid 19 (zambeste).