2011_11_02_dsc_0053_rsz

M-am întrebat de multe ori care este adevărata faţă a societăţii în care trăim, care este oglinda în care ne putem privi şi să ne vedem exact aşa cum suntem. Suntem aşa cum ne spun politicienii? O societate cu un viitor mai bun şi creştere economică? Suntem aşa cum am auzit de mici? Un neam de oameni ospitalieri, talentaţi şi frumoşi? Suntem viteji, cum am fost învăţaţi la orele de istorie? Cred că dacă vrem să vedem exact cum suntem nu trebuie decât să mergem pe stradă şi să observăm. Putem extrage de acolo tot ceea ce ne interesează. Ce găsim într-o intersecţie consider că este tot ce ne trebuie pentru a ne putea defini că societate în momentul de faţă.

În primul rând vom putea observa multă aglomeraţie, oameni care aşteaptă grăbiţi culoarea verde a semaforului (unii nici nu o mai aşteaptă), deopotrivă tineri şi bătrâni care merg pe drumul lor. Majoritatea sunt îngânduraţi şi pare că tot ce îşi doresc este să ajungă cât mai repede la destinaţie. Prea puţini zâmbesc, prea puţini merg relaxat. Apoi vom mai vedea sediile frumoase şi cu reclame motivaţionale ale băncilor şi nu cred că existenţa lor se datorează unui nivel ridicat financiar al românilor, ci dimpotrivă. Ele par să fie ultima gură de salvare atunci când suntem în impas. Un împrumut acum te va scoate pe loc din necaz. Ce mai contează că îl vei plăti poate dublu înapoi şi pe un număr foarte generos de ani? Suntem oameni ai momentului. În aceeaşi categorie putem încadra şi casele de amanet. Nevoia de bani pe moment face ca anumiţi semeni să îşi amaneteze chiar lucruri cu valoare sentimentală. Ne amanetǎm amintirile. Ce poate fi mai dureros?

program-banci-brd-bcr-raiffeisen-craciun-2013-revelion-2014-decembrie-2013-ianuarie-2014

De caţiva ani buni, străzile au fost împânzite de casele de pariuri sportive şi de jocuri de noroc. Sunt exemplele perfecte de locuri în care putem să ne „scoatem pârleala”, unde un aparat electronic îţi poate schimba complet viaţa. După cum putem vedea, elementul de legătură al acestora este nevoia de a avea bani. Apoi, găsim o mulţime de saloane de ȋmfrumuseţare, şi ele relativ nou apărute. Desigur, frizeriile au existat tot timpul, doar că acum şi-au schimbat denumirea şi chiar oferta. Parcă nu îţi mai vine să pleci doar cu un tuns când poţi apela şi la un masaj sau chiar o şedinţă de bronzare. Dintr-o mică încăpere cum era înainte o frizerie tipică, s-a ajuns la veritabile clădiri, pe mai multe etaje, unde poţi face aproape orice. Acest fapt nu face decât să confirme că suntem într-o epocă în care imaginea contează foarte mult. Toţi ne dorim să arătăm mai bine decât suntem în realitate. Nu despre asta este şi Facebook-ul?

Farmaciile şi cabinetele stomatologice sunt cele ale căror existenţă spune ceva despre starea de sănătate a românilor, despre sănătatea fizică. Mă gândesc că nu ar fi atât de multe dacă nu ar avea şi profit. Pe cine nu l-a durut măcar odată o măsea?

Florăriile încă există. O floare oferită persoanei iubite te poate scoate din necaz. În plus, trăiască sărbătorile religioase sau cele împrumutate, începuturile şi sfârşiturile de ani şcolari. Nu acelaşi lucru îl pot spune şi despre chioşcurile de ziare care sunt din ce în ce mai lipsite de ziare propriu-zise. Apar zilnic fast-food-uri, shaormerii, covrigǎrii. Vrem să mâncăm rapid pentru că nu avem prea mult timp.

90bdb574d617eb4af15b61e2f04452e3_view

La concurenţă cu toate acestea sunt bisericile a căror oportunitate este discutabilă. Vrem bani mulţi aici pe pământ, să arătăm bine, dar nu strică să ne „punem bine”şi cu Cel de sus pentru viaţa de dincolo. Suntem un popor cu frică de Dumnezeu, care nu ezită să scuipe pe stradă, să înjure, să mintă, dar care îşi face cruci când trece pe lângă o biserică sau care ajunge într-un astfel de loc doar când are nevoie de ceva. Plec din intersecţia aglomerată şi zgomotoasă şi mă intrept spre casă gândindu-mǎ că a mai trecut o zi. Din păcate, suntem la fel. Ceea ce găsim într-o intersecţie este oglinda societăţii noastre.

Sursa foto: www.mondonews.ro , epochtimes-romania.com