Îmi dau seama că termenul de „inteligență emoțională” sună cel puțin pompos pentru mulți dintre noi. Nu mare mi-ar fi mirarea să aflu că acest concept poate chiar să inspire reticență și frică într-o oarecare măsură. De ce? Tocmai pentru că presupune o introspecție amănunțită și mai presus de toate sinceră a propriei conștiințe.
Întrebarea mea pentru voi este: Cât de prezentă putem spune că este inteligența emoțională într-o societate dacă mediul online și viața pe care o promovăm acolo, cântărește mai mult decât realitatea crudă cu care avem de-a face zi de zi. De acord. Este o realitate din care toți vrem să evadăm, sau măcar să ne prefacem că evadăm.
Într-un articol anterior, stăteam de vorbă cu psihologul și psihoterapeutul Gáspár György despre societate, mediul online și felul în care aceste lucruri ne schimbă percepția despre lume.
Pentru că inteligența emoțională este o temă care trebuie tratată cu seriozitate, m-am gândit să aflăm chiar de la el ce presupune și care ar fi beneficiile odată cu dezvoltarea ei.
„Inteligența emoțională descrie capacitatea unui om de a-și recunoaște, eticheta și reține propriile emoții. De asemenea, este o abilitate care se poate cultiva în mod conștient și intenționat. Tot ce avem de făcut este să ne „împrietenim” cu emoțiile și să ne dezvoltăm vocabularul necesar pentru a le gestiona cât mai bine. Emoțiile nu sunt sub controlul nostru – cu alte cuvinte, nu pot să nu simt furie dacă eu deja trăiesc această emoție, dar ghidat de inteligență pot alege să-mi validez emoția (să-i permit să existe) și să aleg în mod voit să am un comportament non-violent.
Nu-mi pot controla furia lăuntrică, dar în mod cert îmi pot controla comportamentul exterior. Emoțiile noastre vin cu un mesaj, dar ele nu sunt realități obiective, sunt trăiri subiective și este bine să le deslușim mesajul fără să le ignorăm sau să le exagerăm. Din multe puncte de vedere, cercetările recente ne indică faptul că această formă de inteligență (cea emoțională) este un predictor mult mai bun pentru succesul în viață, decât inteligența cognitivă clasică.” a explicat Gáspár György pentru IQool.ro.
Mă tem că inteligența emoțională în contextul actual al societății noastre este un subiect prea puțin dezbătut, chiar dacă studiile referitoare la acestă temă delicată sunt relativ noi, apărute în anii ‘90. Tinerii, adolescenții din ziua de astăzi nu înțeleg cum trebuie să își gestioneze emoțiile, cum să le canalizeze în așa fel încât să rezulte ceva productiv și să învețe dintr-o anumită situație.
Simt că ne punem prea multe „probleme existențiale” sau #firstworldproblems cum îmi place mie să le numesc și mult prea puține despre noi înșine. Cunoscându-ne pe noi înșine mai bine, vom putea să ne raportăm la ceea ce se întâmplă în jurul nostru în cunoștință de cauză, fără să ne mai simțim pierduți sau depășiți de situație.
Doar pentru că suntem mereu conectați online nu înseamnă că suntem conectați cu realitatea înconjurătoare. Further more, doar pentru că ne exprimăm părerea despre un anumit subiect pe rețelele de socializarea nu înseamnă că ne gestionăm trăirile și emoțiile într-un mod sănătos.
De fapt, să fim ancorați în prezent și să luăm decizii responsabil înseamnă să deținem controlul asupra impulsurilor. Pentru că de cele mai multe ori, lăsând impulsurile să preia frâiele gândirii noastre ajungem la niște concluzii eronate, deplasate, iar consecințele vor fi pe măsură.
Câți dintre voi nu ați citit anunțuri pentru job-uri unde era specificat de către angajator că se vrea o persoană cu toleranță ridicată la stres. Oare de ce? E simplu. Pentru că inteligența emoțională a unei persoane depinde și de capacitatea ei de a lucra sub presiune și de a lua decizii raționale în acele momente cruciale.
De asta are nevoie orice angajator: de o persoană stabilă emoțional care să știe cum să își gestioneze sentimentele și să aibă capacitatea de a le exprima. Un derivat de la acest lucru este responsabilitatea socială pe care trebuie să ți-o asumi în urma deciziilor, care de asemenea poate determina inteligența emoțională a unui om.
Trăim în epoca în care răspunsul la o simplă întrebare precum „Ce mai faci?” este tras la indigo. De ce? Pentru că cu toții ne simțim extenuați, stresați, terminați și epuizați. Ați vrea să mă contraziceți, știu, dar probabil nici nu mai aveți puterea să faceți asta. *desperately tries to make a joke*. Suntem așa din cauza job-ului sau a lucrurilor care se întâmplă pe parcursul zilei care ne fac să simțim că vin spre noi precum o avalanșă. Cum se raportează acest lucru la inteligența emoțională?
Ei bine, capacitatea noastră de a empatiza cu ceea ce se întâmplă este tot mai fadă, superficială, lucru care ne face să ne îndepărtăm de realitatea în care trăim. Pentru că „Vreau să ajung acasă și să mă pun în pat la un serial” este ceea ce avem nevoie, adică o realitate virtuală. Apoi, stresul acumulat ne face să nu fim in the mood pentru o conversație, limitându-ne la „Fac bine, tu?”. Exact.
După cum ați putut ghici, relațiile interpersonale au de suferit. Se deteriorează până în punctul în care ajungi să te comporți, de cele mai multe ori inconștient, precum un străin/ă pentru cei apropiați.
Acum vine partea dificilă, cea practică, unde da, stăm cam prost în toate domeniile, dacă-mi permiteți această „răutate”. Ei bine, mi-aș dori să vă spun că există o soluție, precum rezultatul unei ecuații matematice, care să ne dezvăluie precis cum ne putem îmbunătăți viața personală, dar și cea profesională cu ajutorul inteligenței emoționale.
Dar asta ar însemna ca lucrurile să fie mult prea simple, which is so not the case. Totuși, am o veste care ar putea să vă trezească interesul: nu avem nevoie de nimeni pentru ca noi să ne dezvoltăm acestă inteligență emoțională.
Nu depindem de nimeni. Și nu trebuie să apelăm la nimeni. Pe modeul „Me, myself and I”, orgoliul și independența noastră, ne sunt „protejate”. But there’s a twist: toată munca și efortul trebuie făcute de tine. Cu alte cuvinte, noi controlăm propria noastră evoluție emoțională, raportul pe care îl avem cu lumea și cei din jur.
E bine să ne punem întrebări despre propria persoană, e bine să fim curioși, e bine să analizăm lucrurile înainte de a lua o decizie. Să fim mereu conectați, să fim prezenți, să fim acolo, in the moment.
Voi ce părere aveți? Dacă am fi mai conștienți de propriile acțiuni, nevoi și dacă lumea media, online-ul ne-ar acapara ceva mai puțin, am putea să ne dăm seama cât de benefică poate fi dezvoltarea inteligenței emoționale? Cum credeți că ne-ar influența aceasta succesul în viața de zi cu zi?