așteptări

-Ce așteptări ai de la noul an școlar?

-Ămm… Aș spune că îmi doresc să fie un an ușor. Știi, vreau să am timp și pentru mine, să mă și relaxez după activitățile obligatorii.

Un exemplu de răspuns ordinar la o întrebare atât de des pronunțată. M-am cam plictisit să tot aud sau să citesc „Care sunt așteptările tale privind …? ”, „Cum crezi că vor decurge lucrurile? ”,  „O să te descurci?” Încerc să evit răspunsurile clișeice, deși s-ar potrivi de minune având în vedere banalitatea și frecvența acestui tip de întrebări. Asumându-mi riscul de a părea dezinteresată, formulez un răspuns sincer, sub forma unui enunț interogativ: E obligatoriu să-mi impun să am așteptări?

Bine, dacă notezi asta în scrisoarea de intenție sau răspunzi în acest mod în timpul unui interviu de angajare, șansele de a obține job-ul mult visat vor scădea considerabil. În aceste circumstanțe, de preferat este o frază clișeică (știi și tu, ceva în genul: Vreau să-mi îmbunătățesc abilitățile de comunicare, urmăresc să capăt mai multă experiență privind lucrul în echipă, iar acest post m-ar ajuta în atingerea obiectivului etc).

Dar, subiectul articolului n-are legătură cu ce trebuie să facem și să evităm când mergem la un interviu. Cât de sănătos sau nociv este să avem așteptări? Din multitudinea discuțiilor pe această temă, purtate cu oameni de vârste diferite, am ajuns la o concluzie (zic eu) pertinentă și rațională.

Este bine, în același timp, și rău să avem așteptări. Aș spune că nu e sănătos să avem așteptări. Totuși, existența acestora este absolut necesară. Aici se formează o contradicție (demonstrabilă, te asigur) pe care o s-o explic imediat.

Există două moduri de a răspunde la întrebarea: „E bine să am așteptări?”

Da. Dacă ai așteptări, înseamnă că țintești sus, ai standarde, nu te lași impresionat/ă cu ușurință și nu te mulțumești cu orice.

Nu. Cu cât mai mari așteptările, cu atât mai profunde dezamăgirile.

Ambele variante sunt corecte, nu putem comenta nimic legat de veridicitatea acestora. Totul ține de experiențele anterioare pe care fiecare dintre noi le-a trăit.

O să dau un exemplu banal pe care toată lumea îl va înțelege. În special cinefilii. Quentin Tarantino e unul dintre cei mai buni și apreciați regizori de film, toate creațiile sale m-au fascinat. În 2019 va fi lansat noul său film, așa că am mari așteptări. Standardele mele sunt cât se poate de înalte, pentru că Tarantino ne-a obișnuit cu filme premiate cu Oscar și nu numai. În nefericitul caz în care „Once Upon a Time in Hollywood” nu se va ridica la nivelul performanțelor regizorului, o să fiu dezamăgită. În plus, voi fi sceptică în legătură cu următoarele sale filme.

Normal, există șanse la fel de mari să fie un lungmetraj extraordinar și să-mi placă cel puțin la fel de mult ca „Pulp Fiction”. În aceste condiții, standardele mele cinematografice vor crește și mai mult.

La fel se întâmplă în toate domeniile vieții. La școală, serviciu, în familie, printre prieteni. Uneori e necesar să ai așteptări, special pentru a vedea ce e bun pentru tine, ce ți se potrivește. Alteori e mai plăcut să te bucuri de moment în sine, să nu te gândești prea mult. Fără să-ți impui anumite limite sau înălțimi de atins.

„High expectations are the key to everything.”
„Never expect, never assume, never ask and never demand. Just let it be.”

Poți fi de acord cu oricare dintre citate, nu asta e important. Ce contează este să ții minte că a avea așteptări conduce, fie către un succes, fie către o dezamăgire. Dar noi nu ne-am născut, nu suntem și nici nu vom muri atotcunoscători, așa că experimentăm tot felul de lucruri tocmai pentru a învăța din propriile reușite și greșeli.

sursă foto: chantellglenville.com.

Comentarii

comentarii

Articolul precedentAstăzi începe Gala Tânărului Actor HOP, ediția 2018
Articolul următorConcert Tom Odell la Arenele Romane
Sunt o simplă liceană care plutește în aerul poluat al Bucureștiului. Timpul liber mi-l petrec în cafenele, mall-uri, în fața laptop-ului, urmărind un film interesant sau citind. Îmi place să scriu, abordez orice temă care îmi stârnește curiozitatea. Nu am găsit nimic până acum care să mă definească mai bine decât plăcerea de a scrie. Astfel, îmi permit să visez la un viitor în lumea jurnalismului, lucrând în redacția unei reviste internaționale. Am venit în familia IQool pentru că vreau să cunosc oameni noi, să îmi îmbunătățesc stilul de a scrie și să mă familiarizez cu munca departamentului de redacție. Altceva, sunt o persoană amuzantă, ador ironia, îmi fac destul de ușor prieteni și dau sfaturi bune, zic eu.