[quote align=”center” color=”#999999″]„Fericirea este o haină roșie cu căptușeala zdrențuită.”[/quote]
„Ingredientele iubirii” este o carte placută, ușoară, de vară, numai bună de citit pe o bancă în parc sau într-o seară liniștită și caldă.
Am găsit cartea asta în mult iubita librărie Humanitas de la Cișmigiu acum câteva luni și mi-a atras atenția în special prin titlul ei. Am luat cartea de pe raft, am răsfoit-o puțin și am pus-o la loc, pentru că deja îmi alesesem o carte pe care urma să o cumpăr în acea zi. Nu îmi place să cumpăr mai multe cărți deodată. Sunt emoționată și nerăbdătoare în ceea ce le privește și dacă ar fi după mine aș începe să le citesc pe toate deodată, așa că de fiecare dată când termin de citit o carte, merg la Humanitas de la Cișmigiu și îmi cumpăr alta.
Ei bine, după ce am terminat de citit ultimul roman, mi-am amintit de „ Ingredientele iubirii” si iată-mă cum am dat fuga pentru a îmi achiziționa cărticica.
Cartea ne dezvăluie o neobișnuită poveste de dragoste privită prin ochii celor doi protagoniști. De obicei, poveștile de iubire se aseamănă între ele, au ceva comun, un ingredient pe care nu ai cum să nu îl întâlnești iar și iar. Ei bine, Nicolas Barreau ne prezintă o poveste de dragoste mai puțin obișnuită, cu situații neașteptate și care pun imaginația cititorului la încercare.
Acțiunea romanului se petrece în mijlocul Parisului, iar muzica, arta și gastronomia se împletesc într-o frumoasa armonie care creează un fundal romantic tipic parizian. Romanul are dublă perspectivă narativă – un capitol este scris din perspectiva personajului feminin, altul din perspectiva personajului masculin, lucru care mie personal îmi place foarte mult la o carte.
Eroina, moștenitoarea unui restaurant numit „Temps des Cerises”, este părăsită de iubitul său pentru o altă femeie. Drama prin care trece Aurélie este cu atât mai teribilă cu cât nu cu mult timp în urmă își pierduse ambii părinți. Distrusă de durere, se plimbă în neștire pe străzile Parisului până când, în încercarea de a scăpa de un polițist insistent, ajunge într-o librărie micuță în care găsește o carte care îi va schimba viața. Nu era o carte oarecare, ci una în care personajul principal era chiar ea, iar acțiunea se petrecea chiar în bistro-ul ei parizian, Temps des Cerises.
Eroina noastră urmează să intre într-o poveste care pe cât de frumoasă și de neașteptată este, pe atât de multe bătăi de cap îi va da. Aurélie crede în destin și în lucrurile care se întâmplă întotdeauna cu un scop, astfel că vede în carte tot felul de semne și de indicii care mai de care mai bizare.
Pe parcursul poveștii aflăm că autorul romanului care a fascinat-o pe Aurélie nu este cine se presupune a fi, ci de fapt este redactorul André Chabanais. Într-o serie de evenimente încurcate, redactorul se îndrăgostește iremediabil de frumoasa Aurélie, care la rândul ei este fermecată de cel care se crede a fi autorul real al cărții. Pentru a o putea cuceri, redactorul(și realul autor al cărții „Surâsul femeilor” a carei eroina era chiar Aurélie) se folosește de identitatea scriitorului englez. Urmează numeroase încercări de a câștiga inimi (Aurélie, scriitorului englez fictiv Robert Miller, iar André Chabanais, fermecătoarei Aurélie).
Ce se întâmplă de fapt, cine pe cine cucerește, dacă André Chabanais reușește să își ducă planurile la bun sfârșit vă las pe voi să descoperiți acest lucru, dar și care sunt ingredientele iubirii.
[quote align=”center” color=”#999999″]„George Brassens cânta Je m’suis fait tout petit cu vocea lui seducătoare și atunci m-am gândit că toți bărbații întâlnesc la un moment dat în viața lor o femeie de care s-ar lăsa cu dragă inimă îmblânziți.”[/quote]
Sursă foto: http://media-cache-ec0.pinimg.com/
