Marea a fost mereu un loc al iubirilor șterse de valurile reci, al sentimentelor îngropate adânc în nisipul fierbinte sau al unor deziluzii cu gust sărat. Uneori, pe falezele însorite, domnițe cochete, îmbrăcate în rochii vaporoase, își ascundeau privirile îndrăgostite în spatele unor evantaie dantelate. Alteori, domnii își lăsau imaginația să zboare la chipul iubitei de îndată ce zăreau albastrul impozant al mării.
Când a vizitat Constanţa, în iunie 1883, Luceafărul poeziei româneşti a fost marcat definitiv. De aici, de la mare i-a promis ceva iubitei sale şi tot marea l-a inspirat să-şi scrie testamentul artistic. Era iunie 1882, când Hotel D`Angleterre din Constanţa, pe locul căruia se află astăzi Hotelul Intim, primea vizita unui turist-nepereche: Mihai Eminescu. Poetul venise la mare pentru 10 zile pentru a face băi şi a-şi trata afecţiunile la picioare.
Eminescu a ocupat o cameră la mansardă, situată pe colţ, de la ferestrele căreia marea i se înfăţişa în toată splendoarea. Melancolia poetului a fost alimentată de vederea mării, iar dorul de fiinţa iubită l-a făcut să scrie Veronicăi Micle o scrisoare la trei zile.
„Constanţa este un mic orăşel, dar îndestul de frumos. Viaţa e cam scumpă aici. Casele au oarecare eleganţă, căci clădirile sunt din piatră pătrată. O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe întinderea mării. (…) Şed într-o mansardă şi privirea mi-e deschisă din două părţi asupra mării, pe care aş vrea să plutesc cu tine. Te sărut dulce, draga mea Veronica, şi rămân al tău. La anul să ştii că venim amândoi aici“, scria Luceafărul la 16 iunie 1882.
De asemenea, cea mai controversată figură feminină a Casei Regale din România, Regina Maria, şi-a legat numele pe vecie de mare.
Locul de suflet al Reginei Maria era la Balchik, pe malul înalt al Mării Negre, într-un castel unde îşi stabilise reşedinţa. Aici, în micuţa capelă Stella Maris pe care o construise la „Cuibul liniştit“, şi-a dorit Regina Maria ca inima ei să îşi găsească odihna veşnică, însă zbuciumul care i-a caracterizat viaţa sentimentală îi marchează şi posteritatea.
Deşi fusese curtată de Winston Churchill şi de marele duce George al Rusiei, Principesa Maria s-a căsătorit, la 10 ianuarie 1893, cu Principele Ferdinand, nepotul domnitorului Carol I – regele unei „ţări barbare“. Nobila englezoaică a făcut în epocă o puternică impresie. Casa Regală din România o descrie: „Inteligentă, de o extraordinară frumuseţe, plină de curaj şi de determinare, Regina Maria a fost cel mai eficace ambasador al României, în timpul şi după Primul Război Mondial. Ce nu poate spune Casa Regală istorisesc cronicarii vremii: iubirile reginei erau cunoscute şi tolerate de rege.
Una dintre cele mai frumoase si pasionale iubiri din viata ei a trait-o tot la malul mării. La sfârşitul anilor 1800, Maria – care era alintată Missy şi era deja mamă a doi copii – se îndrăgosteşte de un tânăr şi chipeş ofiţer, Zizi Cantacuzino. Curţile regale europene au luat foc când Maria, pe atunci principesă, a petrecut un sejur la Constanţa, pe un vas ancorat în largul mării, pe care se afla şi ofiţerul Cantacuzino.
Pasiunea pentru Zizi a făcut-o pe alteţă să nu mai ţină cont de nimic. La plecarea din Constanţa pe vapor, principesa Maria şi-a luat rămas bun de la oficiali la braţul ofiţerului. La auzul veştii că Maria este însărcinată, Regele Carol însuşi a intervenit pentru stoparea relaţiei cu Zizi Cantacuzino. Ofiţerul a fost exilat, iar principesa – trimisă la părinţii săi, la Coburg, unde a dat naştere celui de-al treilea copil.
Regina Maria a lăsat în urmă gândurile sale profunde despre acest sentiment ce i-a marcat existența. Cuvintele ei, crezul unei inimi indrăgostite veșnic, sunt scrise și astăzi, lângă mormântul acesteia din castelul de la Balchik:
,,Poate că în lumea de azi există mai multă ură decât dragoste. Dar dragostea e mai puternică și, într-o zi, chiar dacă nu voi mai trăi s-o mai văd, ea trebuie să învingă.”
Redactor: Alina Mocanu
Surse: historia.ro
Surse fotografii: istoriiregasite.wordpress.com și regina-maria-a-romaniei.blogspot.ro/
