Acum că marele sfârșit de săptămână s-a terminat, aș vrea sa va spun câteva cuvinte despre el. Poate credeți ca vreau să vă spun despre ce lucru romantic a facut prietenul meu de Valentine’s Day, niciuna, căci aceasta sărbătoare nu există. Dar asta e altă problemă si nu vreau să o dezbat in niciun fel. Sau poate credeți ca vreau să vorbesc despre filmul care a creat demență în rândul tuturor fetelor, și cred că pe alocuri și în rândul băieților. Nu, nici despre asta nu vreau să vorbesc.
Aș vrea tare mult să vorbesc despre cum lansarea noului Cărturești Carusel a creat cea mai mare agitație în acest sfârșit de săptămână. Nu prea înțeleg de ce oamenii s-au înghesuit să viziteze clădirea, toți in aceeași zi, când o puteau vizita oricând după deschidere. E poate nevoia de apartenență a oamenilor, nevoia de a aparține unui grup vizat cu valori culturale? Sau nevoia de a participa la un eveniment monden dupa o zi grea de muncă? Pentru ca cei interesați de arhitectura cradirii ar prefera ca locul sa fie gol pentru a putea observa detaliile si designul locului. Deci? Care este motivul? Sunt la fel de sigură ca cei care au stat la coadă cate o ora sau două nu se așteptau să primească ceva gratuit.
Recunosc, și eu așteptam cu nerăbdare să văd clădirea renovată și pusă la punct, dar de aici până la a sta la coada cu orele să o vad e cale lungă. Clădirea nu se mută de acolo, va fi în același loc și azi și mâine și peste două săptămâni.
Culmea e că și a doua zi după lansare era la fel de coadă. Nu știu coada pe viu de la lansare, însă coada de sâmbătă când am trecut pe acolo era destul de mare. Amuzant a fost ca în timp ce stăteam și căscam gura la coadă, a venit la mine un tip care facea voluntariat la un ONG cu niște felicitări(foarte frumoase de altfel) pe care le vindea in schimbul unei donații. Probabil că mulți voluntari au văzut din asta o oportunitate de a strânge donații, sunt curioasă cât au reușit să atragă atenția oamenilor care erau dedicați timpului lor de stat la coadă.
În afară de coada stupidă, am sesizat un alt aspect important. În timp ce scrollam printre V-day, Fifty Shades Of Grey și alte aiureli, am dat peste un share al unei prietene care facea referire la gradul de accesibilitate al cladirii, care este aproape zero. Postarea era povestea tristă, după cum spune și povestitorul ei, a unei clădiri care se vrea a fi modernă, dar uită de incluziune. Povestea vine cam așa: „Ca urmare a câtorva schimburi de vorbe pe facebook zilele trecute, am primit asigurări că noul Cărtureşti de pe Lipscani este accesibil. Am fost azi să îl vizitez, împreună cu soţia mea şi cu o bună prietenă, toţi cu inima deschisă şi cu planuri de a ne cumpăra cărţi, muzică şi alte lucruri frumoase. La intrare, însă, prima surpriză placută: cele două trepte de piatră, frumos realizate, erau total neprietenoase pentru orice utilizator de fotoliu rulant. Ne-am făcut curaj şi am intrat după ce fetele au tras fotoliul rulant pe scari, fara a primi niciun ajutor de la personalul de pază.
În interior însă surprizele plăcute au continuat. Din cele patru etaje + subsolul, persoanele cu dizabilităţi aflate în fotoliu rulant au acces doar la parter, unde se află foarte puţine cărţi, la etajul 1 unde sunt doar albume de artă şi cărţi de bucătărie şi la cafeneaua de la ultimul etaj. Etajele intermediare, adică exact cele care conţin cărţi, şi subsolul unde se află cduri şi filme (probabil şi altele, nu am de unde să stiu dacă nu am avut acces!)” spune Matei Ghiciu, într-o postare pe Facebook.
Mi se pare trist, pentru că e vorba de o clădire care se vrea a fi un centru cultural şi care se adresează unui public inclinat spre rezolvarea problemelor socio-culturale, public care participă la proteste, care caută să facă din mediul inconjurator unul mai bun. E trist ca acest proiect să nu își cunoască publicul și să ignore faptul că din același public fac parte și persoane în scaun rulant și că încă ne confruntam cu astfel de aspecte negative de excluziune socială și culturală. Arhitecții care s-au ocupat de restaurarea acestei cladiri au trecut cu vederea oamenii în scaune rulante și, deși există legi și normative, în fața Cărtureștiului nu există nici măcar o rampă.
Și sunt curioasă câți din oamenii care au stat cu orele la coadă au observat lucrul acesta. Prea puțini probabil.
