Cu toate că m-aș putea descrie ca fiind o pasionată de concerte, nu pot să spun că am profitat la maxim de valul de artiști sau de trupe care au venit în anul 2016 în România. Nu cred că decizia s-a datorat atât de mult lipsei de interes față de numele pe care le-au adus în față organizatorii; în fond, sunt destul de deschisă la capitolul acesta.

Mai degrabă aș justifica alegerea de a merge la un eveniment în funcție de cât de mult, să zicem, contează sau a contat muzica unui artist sau a unei trupe în viața mea. Iar, pentru mine, puține lucruri au fost și vor mai fi mai importante decât prezența englezilor de la Muse în prima zi a festivalului „Rock the City”.

afis-rock-the-city-festival-2016-piata-constitutiei

Ziua în care au cântat, 29 iulie, nu părea a începe într-o lumină favorabilă. După problemele apărute în timpul promovării propriu-zise a evenimentului, precum fiasco-ul legat de cea de-a treia zi, care a fost anulată, publicul s-a mai trezit și cu câteva modificări de program, anunțate și ele relativ târziu.

Accesul a fost permis în Piața Constituției de la ora 17:00, cu zece minute mai târziu decât fusese anunțat. S-a ajuns astfel la momentul bizar în care trupa din deschidere cânta aproape fără public. Situația s-a rezolvat relativ rapid.

Nu știu dacă am multe de zis despre cele trei trupe care au încălzit atmosfera. Eyedrops nu m-au impresionat în mod deosebit, dar aș fi dispusă să-i accept ca zgomot de fundal. Entuziasmul olandezilor de la Birth of Joy referitor la public și la contextul în care cântau s-a resimțit și în cadrul prestației lor. Iar Firma mi-au plăcut, chit că m-am îndoit și încă mă mai indoiesc că au fost alegerea perfectă.

muse-concert-bucuresti-2016-3981-800x533

Muse au început să cânte la 21:25, cu zece minute mai târziu decât fuseseră programați. Deschiderea spectacolului a fost în forță: după scurtul intro numit „Drill Sergeant”, care e doar o recitare a unui schimb de replici din filmul „Full Metal Jacket”, regizat de Stanley Kubrick, publicul a fost trezit de „Psycho”, care reprezenta o continuare a ideilor din introducere.

Mi s-a părut amuzant să văd tineri care erau, cel mai probabil, majoritatea studenți, țipând „AYE SIR!” la niște replici de inițiere militară și control mental, dar am decis să intru și eu în joc. Căci, în fond, totul era doar teatru.

Salutul „Bună seara, București!”, adresat chiar în română de către solistul Matt Bellamy, a fost urmat de două piese renumite ale celor trei: „Plug In Baby”, care reprezintă un tur de forță la chitară, și „Hysteria”, a cărei parte de bas este la fel de pătrunzătoare live ca în versiunea înregistrată.

După două piese mai vechi, „Resistance” și „Citizen Erased”, și o compoziție instrumentală, „The 2nd Law: Isolated System”, grupul din Devon s-a întors în prezent prin „The Handler”. Trecerea nu a fost însă bruscă; alegerile din setlist-ul lor au părut a fi corelate cu temele centrale a celui mai recent album al lor, „Drones”, și anume depersonalizarea și pierderea umanității.

muse-concert-bucuresti-2016-4151-800x533

Cel mai cunoscut cântec de la Muse, „Supermassive Black Hole”, a fost marcat atât de exaltarea publicului, cât și de trucurile pe care Bellamy le-a făcut cu chitara. Improvizația „Munich Jam” mi-a rămas în minte ca un duel între basistul Chris Wolstenholme și bateristul Dominic Howard.

Zecile de mii de oameni din Piața Constituției au țipat din tot sufletul și/sau au dat din mâini la următoarele patru piese, fie ele mai recente, precum „Madness” sau „Dead Inside”, fie arhicunoscutele „Starlight” sau „Time Is Running Out”. Aș putea menționa că, la ultimele două cântece, entuziasmul meu era așa de ridicat, că eram cât pe ce să strig „Dacă aș muri acum, aș muri fericită”.

13882433_1241008919251578_5572426343896073370_n

După liniștea adusă de „The Globalist” și „Drones”, mult așteptatul bis a revenit pe nerăsuflate. Alegerea celor trei piese: „Uprising”,Mercy” și „Knights of Cydonia”, a captivat publicul: privirile au fost furate de confetti-urile aruncate în timpul lui „Mercy”, iar toate vocile erau concentrate pe a fredona refrenul de la „Uprising” sau „Knights of Cydonia”.

Per total, concertul a fost excelent, iar publicul a fost receptiv. Chit că nu apreciez foarte mult ultimele două materiale discografice ale celor trei, tot îmi doream să îi văd live la un moment dat.

Probabil nu am fost singura: pariez că studenții, care mi se păreau a fi numeroși, așteptau momentul acesta încă din 2007, de după prima vizită a trupei în România.

În orice caz, indiferent dacă ești amator al rock-ului alternativ sau doar pur și simplu fan al muzicii live, trebuie să știi că Muse e o trupă care nu trebuie ratată.

surse foto: RADIO GUERRILLA, infomusic.ro

 

 

Comentarii

comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here