Imaginea răului
Nosferatu,sursa-BFI.org.uk

Pentru a recunoaște antagonistul dintr-un film arhicunoscut, în cele mai multe cazuri, nu trebuie să îl vezi în acțiune, nu ai nevoie de o secvență dialogală, ci doar de o imagine pentru că antagonistul se recunoaște cu ușurință pe baza afecțiunilor dermatologice. Imaginea răului, portretul antagonistului în peliculele populare pare a fi într-o strânsă legătură cu exploatarea afecțiunilor dermatologice, la această concluzie au ajuns cercetătorii de la JAMA Dermatology. Fie că vorbim despre cearcăne, cicatrici multiple, alopecia, albinism sau negi, aceste afecțiuni au un istoric complex în arhitectonica răului

Pornind de la clasamentul Top 10 american villains – în urma investigației s-a constatat faptul că 6 din 10 răufăcători au afecțiuni dermatologice. Exploatarea acestor condiții reprezintă un artificiu menit sa nuanțeze dihotomia antagonist-erou, depravarea morală a antagonistului, dar ajunge să prejudicieze oamenii care în realitate se confruntă cu aceste afecțiuni.

Utilizarea afecțiunilor dermatologice era o practică folosită și în perioada filmelor mute. Personajul negativ, imoral nu putea fi cunoscut pe baza dialogului, astfel se apela la condiții dermatologice pentru a crea un efect vizual negativ. Deseori se apela la utilizarea mai multor afecțiuni în construcția personajului pentru obținerea unui efect cât mai dramatic.

De la Nosferatu până la Darth Vader – Arhetipul antagonistului chel

Alopecia este afecțiunea dermatologică ce determină  pierderea părului, totodată ea pare a fi un instrument indispensabil în construcția unui personaj negativ, fiind folosită încă din perioada filmului mut, ex Nosferatu. Arhetipul antagonistului chel s-a conservat destul de bine în decursul anilor. Mr Potter, Hannibal Lecter, Gollum, Lord Voldemort, Darth Vader (fără mască) sunt doar câteva nume cu o largă receptare ce au conservat stereotipul antagonistului chel.

Filmele arhicunoscute ne-au învățat că răul are cearcăne proeminente

Acestea au avut un rol eficient în istoria cinematografiei, facilitând portretizarea unui personaj sinistru. De regulă, cearcănele nu vin singure, ci la pachet cu alte condiții, precum alopecia și eventual o piele cu un aspect nenatural pentru a crea un efect cât mai dramatic.

„Evil albino”

Acest stereotip precede industria cinematografică, datează din neolitic, pe atunci cultura est europeană portretiza moartea în artă drept o femeie cu tenul și părul deschis. Pe aceeași linie apar și personaje din folclorul european precum vampirii. Per ansamblu oamenii cu această condiție au avut întotdeauna vieți dificile, au fost stigmatizați, asociați cu practicile oculte. În industria cinematografică, anii 60 au reprezentat începutul exploatării albinismului. Și pentru a înțelege mai bine această problemă este de menționat faptul că în acea perioadă, o piele bronzată era considerată sănătoasă. Așadar, un trend al vremii reușea să stârnească discordie în plan moral, pe principiul nu te pliezi pe standardele noastre? Cu siguranță caracterul tău este unul bizar. Din 1960 până în 2006 stereotipul „evil albino” a fost exploatat în multe producții, prea multe, mai exact 68.

Cicatrici faciale

De regulă, în filmele arhicunoscute întâlnim și un personaj negativ cu numeroase cicatrici faciale. Ele vor a transmite un indiciu în legătură cu trecutul sumbru, controversat al individului. În această categorie intră personaje precum Darth Vader, Regan Mac Neil, Scar din Lion King, Freddy Krueger

Imaginea răului absolut parcă este incompletă fără riduri

Ridurile sunt mai întâlnite în cazul antagonistelor. Pe lângă riduri ele mai au și negi, dacă ne uităm la chipul vrăjitoarelor de cele mai multe ori trecute de vârsta a treia. The combination of power and evil make the old woman villain an enduring motif that transcends time, cultures and storytelling mediums. Regina din Snow White portretizează stereotipul personajului malefic trecut de vârsta a treia, pe lângă riduri, ea se confruntă și cu edemul periorbital, cearcăne, negi.  Filmele destinate copiilor, portretizează deseori personaje feminine ce bifează toate aceste condiții, de regulă încapsulate în imaginea unei vrăjitoare.

Imaginea răului în realitate

Acestea fiind spuse, afecțiunile dermatologice au un istoric vast în industria filmelor cu o mare priză la public, însă în urma lor rămâne un prejudiciu colosal adus persoanelor care se confruntă cu condițiile ultra exploatate. Imaginea răului este una bine impregnată în mentalul colectiv încă din primii ani de viață. Imaginea răului construită pe baza afecțiunilor ce instigă frica față de necunoscut intră într-o puternică antiteză cu realitatea. Să ne gândim de exemplu la un criminal în serie ca Ted Bundy. Acesta îl bate pe Darth Vader, Hannibal Lecter și alți antagoniști cunoscuți, dar spre deosebire de antagoniștii fictivi, Ted Bundy, personajul real era catalogat drept un bărbat atractiv. Stereotipurile se conservă, ulterior se mută în sferele media, pe toate platformele, în fel și fel de reviste, în fața oglinzii, în relațiile interumane și felul în care îi evaluăm pe ceilalți și primim la rândul nostru ,,ștampila”. De câte ori nu am auzit persoane care pretindeau a avea o superputere de forma „eu pot cunoaște un om în câteva secunde, doar uitându-mă la el”. Ce determină oamenii să adopte aceste concepții?

Cum suntem judecați?

În încercarea de a desluși caracterul unei persoane, fiecare conținut valabil, extras din planul perceptiv, este utilizat în construcția unei imagini mai complete pe care ajungem să o percepem conștient. Această imagine pe care o obținem este condiționată de –unconscious inferences–  factori precum limbajul corporal, vocea, înfățișarea, vestimentația și categoria socială din care provine cel evaluat.

Studiul înfățișării unui individ pare a fi unul eficient în politică. Aici efectele pe care înfățișarea le are asupra noastră când punem ștampila sunt relevante, deoarece mai toate deciziile noastre se reduc la „un vot”. ,,Punem o ștampilă” când alegem cu cine ieșim la o întâlnire, în cine avem încredere și lista continuă.

Mulți oameni consideră că atunci când pun ștampila o fac cu o mare responsabilitate, evaluând strict meritele candidatului, să stea lucrurile așa? O serie de studii conduse de profesorul Rosenberg au arătat că în evaluarea candidaților, aspectul acestora a reprezentat un factor destul de important. Voluntarii experimentului au emis judecăți pornind de la aspectul ochilor, părului, ținând cont de forma feței și zâmbetul candidaților. Cercetătorii au recrutat un alt grup de voluntari să evalueze candidați. Each candidate was presented in her attractive form to half the subjects while her opponent was presented in her unattractive form. On average the candidates received 56 percent of the vote when portrayed by the better campaign photo compared with 44 percent when portrayed by the unfavorable photograph.

Având aceste observații, este destul de simplu să catalogăm concepțiile de tipul ,,pot cunoaște o persoană dintr-o privire” drept naive. Mecanismele noastre de evaluare nu par a fi relevante în evaluarea caracterului unui individ, ,,la prima vedere” fiind utilizați factori precum aspectul fizic, vestimentația sau statutul social, particularități ce nu pot elucida trăsături de caracter.

Surse:

Dermatologic Features of Classic Movie Villains The Face of Evil-JAMA Dermatology

https://www.psychologytoday.com/intl/blog/subliminal/201206/how-we-are-judged-our-appearance

 

 

Comentarii

comentarii