Dacă acest caz nu vă este cunoscut, nu ar fi o idee bună ca primul contact pe care îl aveți cu această variantă de adevăr să fie reprezentată de cartea de față. Despre ce caz este vorba? O.J. Simpson. Nu sună cunoscut? Încercăm cu familia Kardashian? Da, acum sună clopoțelul.
Prea multe neclarități? Le lămurim de îndată.
Un videoclip care prezintă evenimentele cronologic:
Nu este suficient? Urmăriți și serialul.
Să revenim la pseudo-cartea de față. Se presupune că ar fi scrisă de O.J., pentru că așa șade scris pe copertă. Dacă te chinui să citești cartea, ți se va sădi în suflet gândul că acest om nici măcar nu a răsfoit cartea. Prea detașată, lipsită de sentiment, mult prea sterilă. Scrisă cu mănuși (pun intended).
Dacă ești un cunoscător al cazului, îți va fi greu să treci prin carte. Este obositoare, scrisă prost. Ar trebui să ne mirăm? Nu, pentru că nu și-a propus niciodată să devină o lucrare de referință, ci să mulgă încă o dată pușculița celui mai celebru caz de crimă din anii ’90. Bani murdari, îmi permit să afirm.
Ani mai târziu, familia Goldman (familia lui Ronald Goldman) a câștigat drepturile asupra cărții. Republicare, completări, câștiguri. O durere de cap, o telenovelă fără de sfârșit.
Numele care nu ar trebui uitate, cei care au fost uciși și peste morțile cărora s-au clădit averi, sunt numele lui Ronald Goldman și Nicole Brown. Dacă ar fi să ne raportăm într-o manieră la cartea de față, ar trebui să adoptăm arta mersului pe vârfuri. E bine să știm că există, dar parcă mai bine ar fi dacă am ocoli-o.
O fi făcut-o, n-o fi făcut-o? Zeci de ani mai târziu, apele nu par să se calmeze, iar adevărul amână să iasă la iveală.
În spiritul noii pasiuni pentru true crime, putem spune că este un caz de referință, care ar trebui cunoscut cel puțin din perspectiva pop culture.
