Funny story. Eram la Arene pe 23 februarie unde au cântat băieții de la Subcarpați. A fost un concert „corect”, după cum ar spune unii. Bine, habar n-aveam ce înseamnă expresia. Am avut nevoie de un traducător. Nevermind. Pe scenă îi auzeam pe MC Bean, pe Vali Umbră și Afo care, după cum m-au obișnuit, mi-au acaparat toate gândurile și nimic nu mă mai putea scoate din filmul ăla. Prieteni, ce-i drept, eu mă uitam la „Surprize, surprize” când eram mică, dar nu am crezut că vreodată o să fiu atât de… surprinsă. Și mie nu îmi plac surprizele. De nicio culoare.
It’s too much pressure. Dar se pare că există totuși o excepție de la regulă. Ar fi și culmea să nu. Undeva la mijlocul concertului, apare un băiat pe scenă. Credeam că nu am înțeles eu bine, dar da… i se spune Psihotrop. A gândit bine numele tovarășul. Am stat o oră să mă gândesc de ce l-a ales. A început să cânte și am avut un deja-vu. Simțeam că sunt în filmul 8 Mile. Doar la Eminem ce am mai auzit lumea să apalude atât. A fost cea mai șmecheră surpriză în seara aia.
Acum ați înțeles de ce am vrut să îl cunosc mai bine, iar în interviul de mai jos aveți toate informațiile.
1. Ce procese au avut loc în mintea ta pentru a ajunge la numele „Psihotrop”?
Mi-a plăcut mult cum sună cuvântul, destul de echilibrat, apoi m-a captivat semnificația sa. Am jonglat cu sensurile sale până când i-am dat cozii de cap, i-am curățat straturile ca pe solzii de crap, iar după șase zile, o zi am stat. Simplu ca „sayonara” spus cu jumătate de nas. Până la urmă, alegerea-i tot un soi de loterie, deci așa a fost să fie.
2. Cum a început pasiunea ta pentru muzică?
Terminându-se pasiunea mea pentru joacă… sau începând pasiunea mea pentru altă joacă.
3. Când ai făcut primul freestyle?
Primul freestyle oficial a fost pe 18 mai 2013, în cadrul unei competiții. Neoficial, primele „oau”-uri au fost de fapt un diss pentru doctorul de la maternitate.
4. Cum îți vin ideile pentru freestyle atunci când ești pe scenă?
Cum îmi vin și atunci când nu sunt pe scenă, spontan. Nu există o anume rețetă, vreun fel de ayahuasca și mentă preparată sub o incantație secretă; e vorba doar de concentrare și spunerea ideilor cu voce tare sau adunarea energiei într-un singur punct… de suspensie (p-asta am zis-o pentru impresie).
5. Ți s-a întâmplat să te panichezi și să uiți versuri pe scenă?
Nu. Mereu sunt conectat cu ce se întâmplă, uneori prea conectat (dar astea-s ale tinereții valuri…), iar totul decurge bine, de obicei. Mai există momente în care inspirația tinde să fugă, dar o prind din urmă.
6. Când ai făcut primul show pe scenă?
În 2014, în deschidere la Dragonu’.
7. Ai avut parte până acum de o bătălie în rime cu cineva?
Cu toți emcee-ii relevanți de battle din țară…
8. Ce simți când auzi reacțiile oamenilor atunci când faci freestyle?
Mă bucur că prind filmul și mă fac să îl continui. Mă bazez mai mult pe chimia interioară și propriile-mi reacții, asta mă face să am o chimie aparte cu publicul pe cale naturală, fără vreo chimicală.
9. Cât de greu este pentru tine să faci rime?
Atât de greu pe cât le e unora să vorbească…
10. Ce artiști urmărești din România, dar și din afară?
Urmăresc mulți artiști, nu neapărat din hip-hop, atât din țară, cât și din afară… fiindcă îmi place versatilitatea. De la Papa Roach la Afrika Bambaataa și de la Omul cu șobolani la Șuie Paparude.
11. Compune câteva rânduri pentru noi pornind de la „IQool”, „tineri”, „cultură”, „imaginație”.
Știi… când aud „IQool”, mulți tineri se întreabă
Dacă tre’ să „ai chiul”… doar cu-absență motivată.
Eu-s motivat de imaginație, păstrându-mi natura,
Și-aleg să critic constructiv, utilizând cult ura.
Sursă foto: arhivă personală.