Haosul din Viena adormită

haosul din Viena adomită

haosul din Viena adormită/ acolo de unde nu vrei să te evapori/ spiritual și fizic/ nici, nici/ Viena/ persoana și orașul/ îți mai ciupe din stare și după ți-o desenează la loc/ sunt mari bisericile, dar cât să te rogi/ să-ți dea un filtru/ dezorientați, dar suntem români/ am venit să căutăm Paradisul/când noaptea e albastră/ hai, că de aici începe să-mi fie dor/ mâine e mai rău.

Apropo, Viena e veninoasă.

Cât?

Depinde de voi. Îți intră în sânge ușor. Mai întâi e bine, leagă un fir în jurul tău și nu îl mai slăbește. Nu îți mai simți greutatea, începi să dansezi spre dimineață, știi tu senzația aia, ca și cum cineva din spatele tău ți-ar fi luat toată povara.

Pe la amiază, pe străzile orașului. Noi, o gașcă de 60, ne luăm mâinile și picioarele și suflăm în toate direcțiile româna pe care o întoarcem și pe față și pe dos. La un muzeu, la zece, te simți serios. Drumurile sunt pietruite și largi, turiștii din noi nu mai știu unde să se uite, pașii devin grei. Vreau să acopăr totul. Nu e bine să dea cu virgulă, Doamne ferește să las ceva nedezbrăcat de mister.

Cobor și urc, palate și castele, unde își făceau veacul micile prințese. La Schönbrunn ne privește Sisi din tablouri, cu atitudine de beton; îi studiez ochii. Mă concentrez să găsesc ceva din furia pe propria-i căsnicie despre care auzim cu toții. Ea cu capul sus, noi cu el plecat, ea cu părul aranjat, noi răvășiți, după caz cu buclele peste obraz, vrem mai mult din orașul ăsta. Am stat toți împreună aici zile, dar mă simt de parcă am dispărut ani.

Ne lăsăm duși de gânduri răzlețe, nu ne convine statutul de umbre pe asfalt și mergem într-un loc mișto. MUSA. Rămânem parte din Muzeul de Artă Contemporană pentru că vrem să ne personalizăm cutii. Nu e obligatoriu, noi, însă, ne-am arătat de acord. Se lasă cu Cry-baby, Living as Human, People, Musa Air Inside,  Schalf. Cutii în genul: ,,What Do You Need More Space For?”. Și-n ziua aia cu soare, cutiile de păstrat lucrușoare au aprins latura noastră sinceră și spontană. Fiecare cu ochii pe cutia altuia, să se asigure că ce se scrie va fi fără termen de valabilitate. Plăcut și pentru alții. Real. Mai mult.

Vedem, ne convingem la primărie că Viena e loială arhitecturii. E spre binele ei. E un loc Mulțumit, Iubit, e persoana aia pe care o memorezi în agendă cu numele de ,,cineva drag”, la care vrei să apelezi din când în gând, cum zice Zgaav.

E orașul unde vrei să fii părtaș la tot, unde ți-l iei ca noi, cei 60 de muschetari, pe Richie, un ghid de puburi, care transmite un ,,Nu te contrazice cu mine” când vine vorba de viața de noapte a Vienei. Lucrurile rele nu mai există noaptea. Am sentimentul că asta a vrut să ne transmită. Nu simți, nu doare, începe să adie căldura și să muște muzica. Ne legăm de fiecare pub și iubim diminețile vieneze când aerul e tare și curat. Haosul din Viena adormită e spumă, glumă. Ne-am prelungit și viața la Centimeter. Mănânci și simți că trăiești.

Viena Gnadenlos e recomandarea mea. Lasă locul să-ți spună totul până la capăt. Și-apoi, când nu mai poți, mergi în barul de jazz de lângă. Apropie-te de torent, dar ai grijă să nu aluneci.

Trebuie să te ții bine la Prater. Fericită a fost ziua. Parcul de distracții se joacă, trezește adrenalina. Nu eziți niciun moment, îți vâri mâna în buzunar și scoți de acolo tot ce se poate. Așa ne veselim noi, tinerii. Așa ne spargem noi de râs. Așa e, mârâie cei de pe margine.

Nu știu dacă gașca a dat farmec Vienei, sau dacă Viena a dat ceva găștii. Uniți 60 de necunoscuți, urcați-i într-un autocar timp de habarnumaiamcâteore și o să vedeți că atâtea ambalaje umane puse laolaltă o să-și verse amintirile și o să provoace vise de februarie. Foarte-foarte pure. Se vorbește, se râde și se glumește. Viena a curățat tot răul din noi. Binele țâșnește și acum în toate direcțiile. Călărași, Sibiu, Iași, Caracal, București.

După tot, scriem ca să nu uităm, ca să nu știm numai noi. Schematic. Ca o expresie a trecutului, ca să fie și alții conștienți și deschiși întregii lumi. Vienei. Senină, curată, altfel.

Părem și noi ceva mai eliberați.

aventura noastră/ ca un serial/ cel mai reușit/ grețos de scurt,/în care suntem bătrâni ziua la muzeu/ adolescenți la amiază și copii seara/ când ne deschidem în/ haosul din Viena adormită.

 

Comentarii

comentarii