O mică evadare din rutină nu strică nimănui și e mereu binevenită. Mai ales când, încărcați de grijile lumești, ne lăsăm pentru câteva momente, captivați de un film. Unul care să fie atât de bun încât, din momentul derulării și până la final, trăiești intens povestea. Cam asta mi s-a întâmplat și mie, când am ales să vizionez Green Book, la Cine Glob.
Ce e drept, nu mă uitasem la el înainte de decernarea Premiile Oscar, căci Green Book a obținut premiul pentru cel mai bun film. Așa că am mers pe principiul „vreau să-l urmăresc să văd dacă într-adevăr a meritat”. A meritat sau nu? Categoric. Și vă spun și de ce.
Am ales să-l vizionez într-o zi de joi, puțin mai relaxată pentru mine și relaxată și din punct de vedere al publicului. O parte bună când îți alegi să vizionezi un film într-o zi mai liniștită e publicul redus și posibilitatea de a obține cam orice loc ai vrea.
Povestea stă în felul următor: un pianist „de culoare” dorea un șofer personal pentru a-l conduce la concertele pe care le programase în urma unui turneu. Toată povestea se întâmplă în America anilor ’60 unde vorbim de rasism și prejudecăți.
Între timp, relația celor doi se schimbă. Tony „Buză” și Donald Shirley ajung să nu mai vorbească din postura de șofer și pianist celebru, ci dezvoltă tehnici de convorbire amicală, unde ies la iveală secrete și trăsături ascunse din partea celor doi.
Donald Shirley cu toate că este un pianist talentat și cunoscut, se confruntă, în timpul turneului cu diferite probleme, din cauza statutului pe care îl are, fiind un om „de culoare”.
În ciuda celor întâmplate și a discriminării, Green Book arată evoluția unei prietenii între doi oameni totalmente diferiți, dar care, împărțind în fiecare zi timp comun, ajung să se completeze reciproc.
Green Book a iscat și multe controverse. În timpul decernării premiilor Oscar și anunțării drept cel mai bun film pentru Green Book, regizorul Spikee Lee (BlacKkKlansman) a ieșit din sală, în semn de protest. O comedie despre prietenia inter-rasilă nu merita să câștige marele premiu. Cert este că reacțiile negative la adresa filmului nu s-au oprit aici, ba din contră, au continuat și mai acid.
Însă, făcând abstracție de critici, vei vedea că Green Book chiar e un film destul de bun, care spune o poveste reală și emoționantă. Așa că, dacă până acum nu l-ai văzut, merită vizionat cu toată încrederea.
