Nu e deloc simplu. Sincer, n-am idee ce „m-a trăsnit” de am început să mă uit la ambele seriale în paralel. OK, la GOT mă uitasem înainte și văzusem deja două episoade, but it didn’t get to me. Și pentru că deja aud „Vai, cum să nu îți placă din prima!” sau „Hai măi fato, revino-ți. Înseamnă că nu te-ai uitat la ce trebuie” mă văd nevoită să răspund. Nu știu, dragilor. I swear on all my Gods. Mă gândesc că fost mult prea mare agitația cu GOT și am așteptat să se liniștească apele. Dar de unde atâta liniște? Că am nimerit fix în mijlocul furtunii. Dar e numa’ bine.
Apoi mai e și Vikings. La care nu știu cum am ajuns. Îmi tot auzeam tovarășii printre picături vorbind despre el, undeva acolo pe fundal când ieșeam pe undeva. Și fără să vreau mi-am pus în gând că trebuie să îl văd.
Pentru cine nu se uită la ambele seriale, e bine să știți că ele dau palpitații mai ceva decât cafeaua. Eu una, i-am și zis unui prieten „Mă, încep să mă uit la GOT, dar pentru că știu cât de multe personaje dispar, nu o să mă atașez de niciunul”. Da’ de unde. Două episoade mai târziu eram pe punctul să arunc laptopul pe geam. Dar mi-am revenit. Altfel nu mai aflam ce se întâmplă. Și atunci să vedeți panică. Vikings îmi dă aceleași senzații. Sunt multe întâmplări care îți ridică tensiunea sau ajung să te întristeze. Iar scenele oarecum comice, replicile simpatice, nu lipsesc nici ele.
În GOT, pe lângă Jon Snow (Kit Harington), un personaj destul de interesant, cu potențial, deși el nu știe nimic, mi-a atras atenția Tyrion Lanniste (Peter Dinklage). De ce? E smart, calculat, un smooth talker if you will, mai și răzi cu el și nu se aruncă în bătălii pe care știe că nu le poate câștiga.
În Vikings, pe de altă parte, personajul principal, Ragnar Lothbrok, interpretat de Travis Fimmel, m-a cucerit de la primul episod. Spun cucerit, pentru că poate să facă asta la propriu, dar și la figurat. E un personaj puternic, care inspiră frică, dar și respect, iar în ciuda faptului că ajunge să comită multe atrocități, există ceva dulce în modul lui de a fi. Îmi place compasiunea de care dă dovadă uneori, dar și modul special în care zâmbește. Yeah, he’s something else.
Dar mai e un personaj pe care eu îl consider interesant. Și anume Floki, care este interpretat de Gustaf Skarsgård. Rar am mai întâlnit personaje atât de bine construite ca acest Floki. E tipul ăla de personaj misterios, care nu are toate țiglele pe casă, în stare de orice, foarte atent la detalii și știe bine cum să se strecoare pentru a scăpa dintr-o situație mai dificilă.
Sunt prezente și personajele feminine. Nu am uitat de ele. O să vedeți de ce. Când eram mică, mă uitam destul de mult la telenovele. I know, would you stop laughing? Așa că nu îmi sunt străine femeile alea care dau dovadă de o răutate ieșită din comun. Acolo trebuia totul dus la extrem. Și se pare că ăsta e și cazul serialului GOT.
Cersei Lannister interpretată de Lena Headey este un personaj acid, care face până și iarna aia de care se tem toți în GOT să pară o vară însorită la Miami. Nu spun că nu îmi place, dacă ar fi după mine, i-aș spune „You go girl!”.
Vikings are și el scorpiile lui, să spun așa. Iat-o pe Siggy Haraldson, interpretată de Jessalyn Gilsig, o femeie calculată, prefăcută și interesată, care își urmărește mereu interesul. Cum să nu o iubești? Ziceți voi.
În ambele seriale e vorba despre invidie, onoare (pe care mulți o pierd), putere, bani și femei. Nu știu dacă am omis ceva, dar abia aștept să văd ce mă așteaptă în următoarele episoade. Cei care nu ați văzut ambele, sau unul din serialele menționate mai sus, e bine să vă uitați măcar la unul. Însă doar dacă stați bine cu inima. Să nu spuneți că nu v-am avertizat.
Sursă foto: http://orig00.deviantart.net/, tumblr.com
