Campania poate fi găsită și semnată aici.
Se cere mult?
În liceu, în timpul orelor de italiană, doamna profesoară ne-a ridicat o întrebare interesantă: ce autoare din literatura română cunoașteți? Răspunsurile? Jalnice și puerile. Otilia Cazimir, Elena Farago, Ana Blandiana. Maxim o Cella Serghi și o Nina Cassian. Autori români? Buluc, ăla eu, ăla eu. Și e păcat, pentru că și femeile scriu al naibii de bine.
Programa școlară e învechită încă din timpurile în care era nouă. Generații întregi au strigat și au semnalizat faptul că nu se pot regăsi în operele obligatorii. De unde purcei, de unde iz interbelic, de unde societate patriarhală? Lăsând gluma la o parte, programei i-ar sta bine cu straie noi. Nu numai pentru că nu sunt autoare femei ori teme incluzive. Ne-am săturat, profesorii s-au săturat, corectorii s-au săturat. Înghițim și scuipăm niște comentarii repetitive, care nu ne încap în gură (sic!), înșiruiri negândite și neînțelese.
Cât de frumoasă ar fi o listă de lectură de care liceenii să fie tentați să se atingă?
