,,Ce este o gheișă? Un obiect al dorinței. O operă de artă în mișcare. Un actor, un artizan, un entertainer, după tradiția japoneză. Un tip uman la granița clișeului cultural, imposibil de redat în categoriile occidentale. Sau poate doar o femeie care posedă, în cea mai înaltă măsură, rafinamentul artelor lumești” (Arthur Golden, ,,Memoriile unei Gheișe”).

apprentice

De curând m-am apucat să citesc ,,Memoriile unei Gheișe”. Primele pagini nu m-au fascinat, apoi mi-a fost dificil sa o las din mână. M-a atras incontestabil acest mister al gheișei, un mister căruia nu îi găsești echivalent in cultura noastră. Auzisem vag termenul, a cărui explicație simplă oamenii o găseau în cuvântul prostituată. Recunosc ca mintea mea europeană a întâmpinat unele mici obstacole în procesul imaginativ al cărții, dar acest lucru nu a făcut decat să-mi adâncească fascinația. Printre rânduri am descoperit o altă lume, o altă dimensiune parcă, în care tristețea, incapabilitatea controlului propriului destin și artele seducției se împleteau grațios.

Nu voi comenta, însă, monumentalitatea cărții, ci vă voi spune simplu ca e una dintre acele cărți pe care e imperativ să le citești în viață. Mă voi opri, însa, asupra termenului de gheișă.

Gheișele, oricât de bizar ar suna, sunt animatoare și sunt instruite puternic în artă, muzică și dans. Dacă ați traduce gheișă în limba engleză, veți gasi definiția de artist.

A fi o gheișă adevărată este o onoare a fetelor, care, atunci când devin cu drepturi depline gheișe sunt numite Geiko. În cazul în care o fată începe formarea ca ea să fie o gheișă înainte de vârsta de 21 de ani, ea se numește o Maiko, ceea ce înseamnă dansatoare. O fată sau femeie poate deveni o gheișă, chiar dacă ea nu a fost o Maiko, dar, în cazul în care ea a fost,se va bucura de mult mai mult prestigiu.

Deoarece o gheișă este mult râvnită, prostituateles-au numit ele însele gheișe, pentru a aduce mai mulți clienți, dar există o diferență mare încă din ținuta lor. Atât o gheișă, cât și o prostituată poartă un kimono și, peste kimono,un obi. O gheișă își leagă obiul în spate, pe când femeile ușoare în față pentru că, pe tot parcursul zilei, trebuie să-l tot lege și să-l dezlege. O gheișă nu se angajează niciodată în sex plătit cu clienții.

Sunt curtezane? Nu chiar. Sunt unele fete ce pot avea un danna, un patron, aceasta nu înseamnă că vor deveni intimi, cu toate că va fi cel mai probabil. Danna plătește pentru toate cheltuielile ei, dar relația este una foarte complicată, care nu este bine definită.

Deci, cum poate cineva să devină o gheișă? Unele fete au fost vândute la okiya, sau casa de gheișe, însă acest lucru nu era prea comun în cartierele mai de renume. Fiicele de gheișă, de obicei, au devenit gheișe ele însele. Dacă cineva se căsătoarea, însă, nu mai avea dreptul sa fie gheișă. În prima etapă de pregătire, fetele sunt puse să lucreze ca servitoare și trebuie să facă tot ceea ce li s-a spus. Această etapă de pregătire a fost numit shikomi. De asemenea, în acest timp fetele vor fi prezente la școala de gheișe hanamachi. Fetele din ziua de azi încă urmează acest obicei pentru a-și cunoaște tradițiile, dialectul.

După ce fata a terminat etapa de formare și a devenit competentă în toate cursurile, trece un examen de dans și e eliberată de statutul de servitoare. Apoi trebuie să iși găsească o,,sora mai mare”, adică o gheișă care să o învețe totul. Sora o ia la evenimente unde  observă, în principal, întreaga artă ca, spre exemplu, cumse toarnă ceai, arta de a face conversație și cum să joace diverse jocuri. După ce completează această etapă, ea este promovatăla rangul de gheișă ucenic (Maiko). În timp ce primele două etape durează doar câteva luni, poate până la un an, etapa Maiko ar putea dura ani de zile.

Maiko va merge cu sora sa peste tot, dar acum ea poate să participe activ la evenimente.De asemenea, sora o învață pe Maiko cum să fie o gheișă adevărată, ceremonia ceaiului, aranjament de flori, caligrafie, cum să cânte la shamisan (un instrument cu trei coarde), dans, conversație. Ea o va ajuta și să-și aleagă un nou nume și să își perfecționeze felul de a-și aranja părul și de a se machia. Parul este spălat aproximativ o dată pe săptămână, și coafatul lui este foarte complicat, deci trebuie să se facă de către un profesionist. O pasta groasă de culoare albă este aplicat pe față, gât si piept. O linie este lăsată în jurul liniei părului pentru a crea un aspect ,,mască”. Și un ,,W” ca formă este lăsat în partea din spate a gâtului. Este apoi dată cu negru la ochi si sprâncene. Buzele sunt vopsite cu roșu, dar nu întreaga buza, ci doar o parte din ea.

După ce sora ei simte ca este gata, Maiko va deveni o gheișă cu drepturi depline și va încasa prețul întreg. Există două tipuri de gheișă, o tachikata, specializată in principal în dansuri și o jikata, care cântă și danseaza. Cele dintâi sunt, de obicei, fetele tinere si cele din urmă gheișemai vechi in domeniu.

Ok, dar ce fac ele de fapt? Participa la petreceri și case de ceai, unde au rolul de… entertainer și hostess, termeni pe care îi putem ințelege astăzi. Ele toarnă ceai, cânta vocal și la instrumente, dansează, flirtează și vorbesc cu oaspeții. Cu alte cuvinte, ele sunt sufletul petrecerii și însoțitorii invitaților.

Formarea pentru a deveni o gheișă este extrem de riguroasă, însă, iar vremurile s-au schimbat, femeile au alte preocupari și, din aceste cauze, numărul celor din ziua de astăzi care devin gheișe este în scădere. E totuși de necontestat faptul ca ele rămân, oricât de bine am înțelege ceea de fac, un frumos mister oriental.

Sursã fotografie: www.imdb.com