Scrisul este o pasiune nobilă. Poate fi, totuși, mai mult de o pasiune: un hobby sau un stil de viață. Pentru sceptici, a fi scriitor nu e un mod eficient de a-ți câștiga existența. Și, într-adevăr, așa cum a fost demonstrat, ca tânăr autor e greu să „pătrunzi”. Dar mereu e loc pentru noi talente, nu-i așa?
În urmă cu câțiva ani, când Wattpad-ul era în mare vogă și toată lumea credea că scrisul îi este marea pasiune și aplicația nu lipsea de pe gadget-urile care abia atunci începeau să se înmulțească, am dat de cartea unei românce tinere, cu o idee revoluționară pentru Wattpad-ul românesc. Știți filmele Fast&Furious? Le iubeam. La fel și încă vreo câteva de alte sute de fete de vârsta mea. Scriitoarea asta aducea un subiect nou: o poveste de iubire tumultoasă, în care existau personaje care mai de care, mașini tunate și o mafie condusă din umbră de un bărbat extrem de frumos prin intermediul unor adolescenți rebeli. Nu aveam idee pe vremea aia că povestea cu 8 capitole va ajunge un fenomen la nivel național.
Scriitoarea, Georgiana Sandu, a fost prima româncă de pe Wattpad care a făcut numărul record de 1 milion de cititori la cartea „Dangerous Love”. De la un grup de Facebook format din 100 de oameni, la unul de peste 10 mii de fani activi în mediul online. De la un capitol de 8 pagini, la unul de 30. Georgiana ține legătura cu fanii săi și le oferă constant bucăți din cărțile pe care le scrie, gânduri sau opinii despre anumite subiecte.
Așadar, ca să-mi satisfac curiozitățile de pe vremea când eram dornică să știu de unde vin ideile, am luat legătura cu ea. Între două vacanțe, un concediu, o casă nouă în renovare și două ore libere, am reușit să avem această mică conversație. Despre ce a fost vorba, aflați și voi din interviul de mai jos.
- Bună, Georgiana. Să începem cu o întrebare simplă: ce mai faci în perioada asta a anului?
Bună. Întrebare simplă. Și totuși foarte complexă. Am o mulțime de proiecte noi, atât pe anul ăsta, cât și în 2019. Va fi o perioadă de foc pentru mine: din punct de vedere al carierei de scriitor, cea de jurnalist, dar și pe partea de studiu. Tocmai de asta sunt atât de inactivă pe rețelele sociale, uneori abia îmi fac timp sa verific mesajele.
- Cărțile tale au pornit de la câteva pagini adăugate pe Wattpad și au ajuns un fenomen la nivel național și nu numai. Cum ai reușit să treci de la online de la tipar?
A fost un proces greu, lung și uneori chiar descurajant. Ca și scriitor tânăr, nu neapărat din Romania, în momentul în care mai multe edituri îți resping manuscrisul, ai automat impresia că nu ești talentat și trebuie să renunți. Din cauza asta foarte mulți scriitori buni se pierd. Bineînțeles, nu spun că toți sunt comori, dar e foarte greu sa găsești o editură dispusă să te publice, asta fără să contribui tu financiar.
În perioada aceea eu nu aveam posibilitatea asta, așa că a a durat doi ani să conving un editor ca merită să investească în cărțile mele. Ți se trântesc multe uși în nas, mulți îți dau speranțe false și apoi nu te mai contactează. E greu. Dar având în vedere că atunci când m-am apucat de scris în online nici nu îmi trecea prin cap să public la tipar, m-am pregătit încă de la început pentru procesul lung de publicare.
- Cât de aglomerat a devenit programul tău de când ești scriitoare „cu acte în regulă”?
Nu e neapărat aglomerat din cauza asta, ci din cauza serviciului. Când m-am făcut remarcată în online, să spun așa, nu făceam nimic altceva. Locuiam cu părinții mei, nu aveam serviciu și toată ziua scriam. Acum locuiesc cu iubitul meu, avem serviciu amândoi, programul e înnebunitor uneori, așa cum am explicat în primul răspuns. Cât despre scris, acum am timp doar noaptea foarte târziu sau în puținele zile libere.
- Din perspectiva neștiutorilor, scrisul e treabă ușoară. Ce părere ai tu despre această afirmație? Cât timp îți consumă să vii cu idei pentru cărțile tale?
Toată lumea spune ca scrisul e treabă ușoară, până în momentul în care sunt așezați la tastatură și li se cere să descrie o scenă în cinci pagini. Am făcut asta cu o prietenă ca să îi bag puțin mințile în cap. Haha! În primul rând, scrisul este ca și desenatul, cântatul… genul de talente care apar din naștere și sunt doar finisate în timp. Dacă nu ai voce, te poți chinui ani de zile, tot nu o să ajungi vreo soprană.
La fel și în cazul scrisului, de la imaginație pleacă tot, ea e cea care așterne sute de pagini fără să îți dai seama. Imaginația bogată e tot ce are nevoie un scriitor, de aici începe. Dacă viziunea lui e limitată, nu știe să își caute inspirația și nu are răbdare sa povestească în scris, nu se poate numi scriitor. Cine le are pe astea, da, poate sa spună că scrisul e ușor, asta dacă scoatem din ecuație orele lungi de muncă și epuizarea până în punctul în care uiți și alfabetul.
- Dacă ai naufragia pe o insulă pustie fără baterie la device-uri sau surse de alimentare în jur, ce personaj de-al tău ai avea certitudinea că ar veni să te salveze?
Hahaha. În prima secundă m-am gândit că am foarte multe, acum nu mai sunt așa sigură. Harris nu cred că ar veni de frica lui Kath, Henry la fel, Iolaw e momentan prin Iad și pe alții i-am chinuit prea tare să vina sa mă salveze (nu ca pe ăștia nu i-aș fi chinuit). Cred că pe Sirrah mă bazez cel mai mult, neavând iubită oricum nu are altceva mai bun de făcut.
- Ai știut din momentul în care ai început să scrii cum ai vrea să decurgă totul sau ai venit cu adăugiri pe parcursul procesului creativ?
În pricipiu, da. Nu încep o carte decât după ce toată ideea e deja formată în mintea mea, mai ales punctul culminant și deznodământul. Îmi fac un plan de idei și structurez cam totul, dar bineînțeles că mai apar detalii și scene noi pe parcurs.
- Personajele tale fac multe greșeli. Sunt bazate pe oamenii din jurul tău sau e pură ficțiune la mijloc?
Toți sunt ficțiune, dar chiar dacă nu au un șablon anume, sunt inspirați de oameni reali, oameni imperfecți, buni sau răi, cu personalități de tot felul. Am o pasiune în analizarea oamenilor din jurul meu, e și un defect în același timp. Atunci când sunt într-o conversație, mai ales cu o singură persoană, tind să par neatentă, când, de fapt, sunt prea atentă, și în loc să particip la discuție, eu tac și analizez.
- Ai vreun scriitor preferat? Ce cărți i-ai recomanda Georgianei de 16 ani care să aibă o influență pozitivă asupra ei?
Nu sunt adepta preferințelor, asta se cunoaște și din faptul că nu sunt capabilă nici măcar să scriu un anumit gen de cărți; eu încerc din toate, iar asta e valabil în absolut tot ce fac. La 16 ani Georgiana o idolatriza pe Stephenie Meyer, datorită ei am început să scriu, dar ce i-aș recomanda ar fi mai multe cărți psihologice, uneori nu e de ajuns să studiezi doar ce e în jurul tău.
- Ce proiecte mai ai în plan? Unde te vezi peste câțiva ani cu cariera ta?
Am multe proiecte, dar încă nu a venit timpul sa le dezvălui. O să le aflăm pe toate la timpul și momentul potrivit.
- Ce sfat le-ai da tinerilor scriitori aspiranți care sunt descurajați de edituri?
Dacă tu crezi că ești bun, continuă pe drumul ăsta. E nevoie ca cel puțin 10 edituri să te respingă înainte să te gândești dacă merită să mergi mai departe. Dă-le cartea străinilor, oamenilor care nu au niciun interes sa te mintă, prietenilor care știi sigur că vor fi sinceri, convinge-te mai întâi pe tine că ești bun, apoi încearcă să convingi un editor.
Eu una mă bucur că și în România există iubire pentru autorii tineri. Avem nevoie de mai mulți oameni care să promoveze toate tipurile de literatură. Până una, alta, în curând urmează ca Georgiana Sandu să publice și volumul al doilea din „Prefă-te că mă iubești” și detaliile despre lansări le puteți găsi pe pagina ei de Facebook.
