Fuerza Bruta – Broadway în vizită la Romexpo
Pe 11 decembrie, gașca Iqool s-a strâns la Romexpo, pregătită să facă cunoștință cu un spectacol postmodern, surprinzător prin efectele speciale alese și prin formatul inedit. Fără scaune, fără scenă… o reprezentație 360 de grade, într-un ritm alert, cu 500 de oameni în public, cu ochii sclipind și cu gurile căscate. Deși este o formulă proaspătă, emanând libertate și vitalitate, acestui experiment teatral-acrobatic i-a lipsit totuși ceva: consistența unei povești.
Din 2003 în jurul lumii
Fuerza Bruta nu mai are niciun fel de emoții, a călătorit în aproximativ 50 de țări, mereu bine primit, suscitând interesul publicului și al criticilor, făcând din experiența de spectator o aventură. Totul a început în 2003, la Buenos Aires, cu o idee îndrăzneață propusă de Diqui James… apoi, a urmat succesul: reprezentații numeroase pe Broadway, aplauze și un turneu mondial colorat ca un carnaval.
Trupa de artiști a ajuns la Cordoba, Bogota, Queretaro, Miami, Chicago, Lisabona, Berlin, Moscova, Londra, Edinburgh, Taiwan, Madrid și în decembrie 2016, a ajuns la Romexpo, pregătită să îi uimească pe români și să doneze o parte din câștiguri Fundației Gimmyni.
Fără limite
Fuerza Bruta sfidează orice convenții teatrale, de aceea nu poate să primească niciun fel de etichetă orientativă. Nu e o piesă de teatru, nu e un musical, nu e un număr de circ (căci i-am auzit pe unii șușotind entuziasmați înainte de spectacol că asta o să fie ceva în spiritul Cirque du Soleil), e o reprezentație care nu creează așteptări și care te lasă un pic confuz la final.
Înainte să înceapă, nu știai ce o să vezi mai exact, după ce ai ieșit din sală, nu poți să pui cap la cap ce ai văzut. E un spectacol fragmentar, cu povești incipiente, niciodată dezvoltate: vezi un bărbat alergând pe o bandă, trecând prin pereți, precipitându-se printre mii de hârtii care explodează în jurul lui, împușcat subit, reînviat, apoi eclipsat de două acrobate suspendate care dansează și râd isteric. Un DJ nebun cu perucă à la Ludovic te stropește cu apă și te claxonează insistent, pe scene improvizate evoluează coregrafii energice, o femeie care se uită urât pocnește în joacă un spectator și deasupra ta, apă și artiști alunecând ușor, întinzându-ți mâna ca din altă lume.
Un fel de Mica Sirena-Ludovic al XIV-lea in the mix-gangsteri din umbră-musical electric, totuși când ieși din sală, efectul s-a dus: fără impactul vizual al efectelor speciale, showul rămâne inconsistent, nu te gândești la nimic, rămâi doar cu câteva exclamații de uimire.
Apetitul pentru inovație
Fuerza Bruta este involuntar sau nu o micro-reprezentare a vieții cotidiene. Vorbește indirect despre cel puțin patru adevăruri: (1) suntem îngropați în hârtii, (2) mergem pe stradă unii pe lângă alții cu o indiferență plină de brutalitate, (3) ne-am obișnuit să fim voyeuri, să îi privim pe alții cum trăiesc (ai o vagă senzație Facebook când îți rotești capul după artiști, urmărindu-le reacțiile și simți că tot ce vezi este postabil, cu un potențial uriaș de a strânge like-uri și de a umple un live) și nu în ultimul rând, (4) vrem să fim originali într-un mod facil (Fuerza Bruta, de pildă, smulge mulți de oau, dar nu atinge sufletul audienței, nu îl pune pe gânduri și nu îi oferă o poveste, exact așa cum facem fiecare: livrăm o imagine virtuală, dar uităm să transmitem un mesaj).
Cu bune și cu rele, Fuerza Bruta este o inițiativă îndrăzneață, un spectacol efervescent, care strigă până la epuizare că secolul XXI nu mai este demult limitat de convenții. Dacă vrei să înveți cu orice preț ceva din această experiență, atunci acel lucru e curajul.
Oricât de inadecvat crezi că ești, abaterile tale au șansa să devină artă pentru că diferența, împachetată frumos, e hrana după care fugim cu toții acum.
Sursă foto: http://www.broadway.com/shows/fuerza-bruta-wayra/photos/
