Un leu… Aveți un leu? Are cineva să îmi dea un leu? Așa și-a început fata din Curcubeu monologul. Cine e fata? Ce e Curcubeu? Fata e o prostituată. Curcubeu e numele cinematografului unde își practică ,,meseria”. Fata din Curcubeu este piesa de teatru la care am fost spectator în urmă cu câteva zile. Fiind o piesă cu un singur personaj, am fost sceptică și credeam că nu voi fi dată pe spate de ceea ce voi vedea. Dar am fost foarte plăcut surprinsă de poveste și de interpretarea convingătoare a actriței Marcela Motoc.
Fata din Curcubeu
Textul piesei este scris de Lia Bugnar, iar personajul a fost interpretat de Marcela Motoc. Piesa este un monolog de aproximativ o oră, înveselit din când în când de melodii cântate în franceză de tânăra fată. Un monolog care nu îți dezvăluie de la început cu ce se ocupă ea de fapt.
Din fundul sălii, s-a auzit, deodată, o voce puternică și hotărâtă de femeie: Are cineva un leu? Acesta a fost începutul piesei, unul ex abrupto. Din sală s-au adunat chiar mai mulți lei care au construit premiza reprezentației. Început filosofic, dar care a culminat cu un sfârșit dramatic.
Fata pare preocupată să găsească adevăratul sens al vieții. Nu ai spune că ascunde o dramă. Nu ai spune că și-a pierdut, pe rând, toată familia. Ești surprins când afli că e prostituată. Și când afli că a rămas fără familie. Cu fiecare moment, afli ceva nou care îți adâncește compasiunea pentru personaj și care te convinge că aparențele înșală.
„Quand il me prend dans ses bras
Il me parle tout bas
Je vois la vie en rose”
Treptat, fata din curcubeu își dezvăluie ,,profesia”. Trece ușor de la o stare la alta, de la râs la plâns, când își amintește prin câte a trecut. A avut și clienți care au respectat-o. Privirea de un verde intens i se luminează când își amintește de un bătrânel de 85 de ani care a vrut doar să se uite cu ea la filmul care rula în cinema. Și când povestește de cererea în căsătorie și de trandafirii albi.
Interpretarea empatică a actriței transmite atât de multă emoție, încât nu poți să nu compătimești personajul. Privirea verde i se umple de lacrimi când își amintește că a rămas singură. Și că are o singură prietenă: o pisică pe care trebuie să o hrănească zilnic. Trebuie pentru că vrea ea, nu i-a impus nimeni. Dar este singura ei prietenă.
Este prostituată, dar este, mai întâi, om. Am învățat din această piesă că nu trebuie să judecăm pe absolut nimeni pentru ceea ce a ajuns să facă. Am învățat că nimeni nu poate ști ce suferințe și ce drame se ascund în spatele unui zâmbet. Din păcate, Fata din curcubeu e prezentă în societatea noastră reală, pe stradă. Poate ai trecut pe lângă ea de atâtea ori și nici măcar nu ai băgat de seamă. Este o realitate crudă, dar este realitatea.
P.S.: Mergeți la teatru! 🙂
Sursă foto: facebook Marcela Motoc
