Țin perfect minte că, acum aproximativ patru ani, mă întrebam de ce am mers până la facultate, pentru a-mi confirma locul obținut, după afișarea rezultatelor finale ale concursului de admitere. Să zic „da, chiar vreau să rămân în locul unde am fost repartizată.” Bine, „da-ul” s-a concretizat într-o bifă. Nu era mai simplu dacă făceam asta online? Cam așa îmi dictau gândurile.
Lasă că e mai bine să mergem la facultate, chit că putem simplifica procesul. E mai bine să nu „tehnologizăm” așa mult mediul universitar, să nu uităm de pix sau cum să ne semnăm corect pe foaie.
Mai țin minte că, pentru a-mi afla nota de la un examen în anul trei din catalogul online (trebuia să accesezi catalogul prin data nașterii și codul numeric personal), mi-am învățat CNP-ul, pe care n-am reușit să-l învăț în clasa a noua, când diriginta ne spunea că „e un lucru esențial de știut”.
De atâtea ori îmi dădea eroare când încercam să intru pe platformă, la final ajungând să primim notele într-un excel pe mail.
Care e relația facultății cu toate ramurile ce țin de familia tehnologiei?
Aflăm acum, de când toate cursurile și tot ce ține de mediul academic s-au mutat online. Nu ne-a întrebat nimeni dacă suntem pregătiți pentru această enormă schimbare, doar trebuie să ne obișnuim cu facultatea în vremea pandemiei. Cursurile trebuie ținute, mai ales că suntem în plin semestru. Încă nu ne dăm seama dacă productivitatea noastră e aceeași sau dacă toți profesorii țin cursuri online.
Personal, când am început al doilea semestru, studentă în primul an la master – Publicitate, îmi plăceau la nebunie cursurile. Cred că, în al patrulea an universitar, era primul semestru care mă făcea să vin cu drag la fiecare curs. Și cum fericirea nu e mereu continuă, brusc prezența la cursuri s-a transformat în teme pe care nu mereu le înțeleg.
Mă întreb ce se va alege de tot ce se întâmplă acum, în plan educațional. Cei în an terminal vor susține licența online? Bacalaureatul cum va fi?
Mai jos, am adunat câteva idei ale unor studenți despre cum se desfășoară acum, facultatea în vremea pandemiei:
Alina – Universitate de Vest din Timișoara, Facultatea de Economie și de Administrare a Afacerilor, Publicitate și Promovarea Vânzărilor, Master, Anul 2
Trebuie să recunosc, îmi place mai mult să merg la facultate. Nu credeam că voi spune asta vreodată, sunt foarte surprinsă!! Cursurile online sunt stresante pentru mine. Trebuie să avem grijă să nu depășim deadline-ul..nu cumva să încărcăm la o altă oră…temele sunt complexe. Era mai fun la facultate, puteam lucra și în echipe, iar atunci proiectele erau mult mai creative. Deși nu am multe cursuri online, se putea și mai rău, mi se par cerințele prea mari pentru anul 2, semestrul 2. Daaaar, nemulțumitului i se ia darul…așa că o să spun că este decent. Îmi lipsește plictiseala aceea de la anumite cursuri, în care pierdeam timpul pe social media sau acele cursuri interactive unde uitam că aveam telefon. Îmi lipsește munca în echipă, anumiți colegi. Se pare că o să apreciem mai mult timpul petrecut în lumea reală decât timpul din online.
Aida – UBB din Cluj, Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării, Media Digitală, anul I
Mie îmi plac destul de mult cursurile de la specializarea mea, de aceea m-am bucurat foarte mult când am auzit că facultatea nu se suspendă, ci va continua în online, pe diverse platforme, precum zoom, moodle sau teams. Cu toate acestea, experiența online m-a dezamăgit un pic. Ora de somn din timpul facultății am împins-o cu câteva ore mai târziu, de când stau doar în casă. Acest lucru mă face să fiu mai puțin motivată să „ajung” la cursurile fără prezență obligatorie, la ora 8 sau 10 dimineața, când patul e atât de confortabil. De asemenea, explicațiile mi se pare că le înțeleg mai bine și cursurile sunt mai interesante dacă există o interacțiune „face-to-face” cu profesorul.
Mai mult decât atât, mi se pare că activitatea mea academică a scăzut foarte mult. Înainte mergeam aproape în fiecare zi la facultate, iar acum în online facem doar vreo 2-3 zile pe săptămână câte un seminar sau curs.
Sunt și lucruri care m-au surprins plăcut, cum ar fi faptul că primim teme pentru care trebuie să ne punem creativitatea în acțiune. Dat fiind faptul că acasă fiecare are resurse limitate, acestea trebuie să fie folosite într-un mod cât mai eficient pentru a livra o temă bună. De exemplu, la montaj video-audio, trebuie să găsim alternative de trepied sau de lumină bună, cum ar fi cărți, pahare, suluri de hârtie găurite, bețe de mătură, respectiv lanternă, bliț, lampă.
Per total e o experiență interesantă, dar tot mai bine e când se face în afara online-ului.
Laura – Universitatea din București, Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala, Resurse Umane, anul III
Trecuse deja o săptămână de când eram în izolare și începusem să îmi pierd cumpătul din cauza plictiselii, iar atunci când am aflat că vom avea cursuri online am fost surprinzător de încântată. Aproape toate cursurile și seminarele s-au ținut online, pe Zoom sau pe Google Meets și în mod miraculos am știut să le folosim din prima. Ni s-a părut ciudat, dar fiind la granița dintre Millenials și Digital Natives, ne-am descurcat foarte bine cu tehnologia. Primul curs a fost absolut hilar, era ciudat să ne vedem profa în intimitatea casei ei, cu pisica în brațe și strigând la soțul ei să vină să o ajute cu laptop-ul. Dar simt că ne-au apropiat cursurile astea online. Deși la facultatea mea era o atmosferă relaxată și înainte, acum barierele rigide dintre profesor-student s-au diminuat și mai mult și asta a facilitat comunicarea dintre noi. Însă nu totul e roz. Primim mai multe teme decât de obicei pentru că astea compensează prezența fizică. Și e mai solicitant așa, mai ales că, pentru mine, cum cred că și pentru alții de fapt, productivitatea în perioada asta e mai greu de controlat, timpul se dublează chiar și pentru un task simplu, iar un text de 10 pagini se simte ca unul de 50. Încercăm să negociem temele sau proiectele cu profii, unii sunt mai înțelegători și ne iese. Ne este foarte clar că vom da examenele online și avem deja prima dată stabilită. Licența va fi la fel, online, iar pentru asta am mai multe emoții decât aș fi avut față în față. Întâlnirile cu profesorul coordonator de licență încă se țin o dată la doua săptămâni, iar lucrarea mea este in the making. Iau interviuri cu respondenții pe Skype sau pe video call pe Messenger. Improvizăm.
Tereza – Universitatea București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării, anul III
Cursurile online au venit natural. Nu le simt forțate sau incomode. Profesorii, ca și noi, au luat lucrurile așa cum au venit și s-au descurcat cum au putut mai bine cu toate cerințele pe care le-au primit peste noapte: capturi de ecran, „dați drumul la camere și microfoane”, „nu văd aud, voi mă auziți?”, „de ce nu merge prezentarea asta?”. Nu pot să spun că mă așteptam să fie atâta mobilizare și să ne mutăm în online exact cum scrie în orar, din următoarea zi după ce s-a anunțat că se suspendă activitatea față-în-față, dar am fost plăcut impresionată. Majoritatea orelor funcționează conform orarului și fișele disciplinelor au rămas la fel, cu excepția nevoii de adaptare la modalitățile online a examenelor. Exigențele sunt la fel de crescute, dar acum sunt în mix mai multe proiecte finale. Din fericire, profesorii sunt înțelegători și dispuși să ne ofere feedback constructiv înainte să ne noteze.
Cu licența a fost mai greu pentru că a fost dezbătută într-un consiliu structura ei pe timpul stării de urgență. Lucrarea scrisă de noi e acum vedeta, nu se mai poate discuta despre un examen scris de evaluare a cunoștințelor acumulate în cei trei ani de studiu. Stau cu inima în gât pentru rezultatul final și sunt stresată și focusată pe tot ce ar putea merge prost: conexiunea la internet (atât a mea cât și a evaluatorilor), erori în prezentarea PowerPoint, dacă uit cum să vorbesc și mi se usucă gâtul fix în timpul unei idei importante etc. Per total, e o experiență nouă prin care aș prefera să nu mai trec pentru că mi se pare foarte greu să nu fiu distrasă de orice lucru din jurul meu în timpul procesului de predare. Productivitatea mea e scăzută, trebuie să mă forțez să fac teme care în mod normal mi-ar fi luat puțin timp. Starea de anxietate și incertitudine generală prin care simt că trece toată lumea îngreunează procesul didactic dar… timpuri moderne, soluții moderne. „We’re in all this together”, cum s-ar zice.
Adelina – Universitatea Babeș-Bolyai, Specializarea Jurnalism
Cursurile desfășurate în perioada carantinei s-au dovedit a fi mult mai consumatoare de timp și energie. Volumul temelor și al proiectelor a crescut considerabil. Astfel, în timp ce unii postează story-uri haioase pe Instagram, Facebook, Snapchat despre filme, seriale sau cărți, eu mă gândesc la prioritatea temelor pentru următoarea săptămână. E haios cum oamenii vorbesc despre acest timp suplimentar de care poți profita să îți descoperi noi hobby-uri, să citești mai mult, sau pur și simplu să petreci mai mult timp cu familia. Pentru mine, studentă blocată în Cluj, timpul se împarte între teme, cursuri, seminarii, mâncare și curățenie.
Avantajul situației în care ne aflăm este că acum mă pot trezi cu 5 minute înainte de începerea cursurilor. Nu se mai simte presiunea dată de posibilitatea de a întârzia la curs. Totodată, cum salvez o oră jumătate de somn, oră pe care o petreceam pe drumul înspre facultate, și programul de dormit s-a schimbat. Seara mi-o petrec uitându-mă la un episod, două dintr-un serial, ajungând să adorm în jurul orei 1 în cel mai bun caz.
Mirela – master anul I, Social Media și Marketing Online
Orice lucru are avantaje și dezavantaje, iar cursurile online nu reprezintă o excepție. În primele zile de carantină, am văzut doar avantajele: timpul pe care trebuia să-l petrec în metrou puteam să-l dedic somnului sau unui serial, alergatul după STB după ce ieșeam de la birou pentru a ajunge la timp la facultate a dispărut, iar la sfârșitul zilei aveam mai mult timp pentru hobby-uile mele. Dar în scurt timp, am început să observ și dezavantajele: petrec mai mult timp în fața laptopului decât petreceam înainte (job și facultate), temele sunt de două ori mai multe, iar pentru cei care lucrează de acasă chiar reprezintă o problemă, lipsa de concentrare din timpul cursurilor online pe Zoom sau orice altă platformă, lipsa interacțiunii cu colegii și problemele tehnice care te împiedică să te implici corespunzător în activitățile de la cursurile online (spre exemplu, microfonul).
