Academiegebouw (Main building) of the University of Groningen, Netherlands

De aproape un an de zile, întreaga omenire se confruntă cu pandemia generată de noul coronavirus. Multe sacrificii pentru a fi sănătoși, multe schimbări de plan, multe momente de incertitudine, mai ales pentru elevii de clasa a 12-a. Odată ce epidemia de coronavirus s-a extins cu o viteză incredibilă peste tot în lume, România a fost, și ea, victima acestei încercări, iar elevii de clasa a 12-a nu au realizat că într-o zi oarecare de marți, viitorul lor va deveni, în mod subit, incert. Totul a trecut în regim online։ învățarea, predarea și consolidarea cunoștințelor pe cont propriu, prin exercițiu constant.

Mulți absolvenți de liceu își doreau să continue studiile la facultate în străinătate, însă pandemia de coronavirus i-a obligat pe mulți dintre aceștia să își regândească viitorul pe ultima sută de metri, rămânând în țară și orientându-se spre altceva sau ceva similar cu dorințele lor. Totuși, sunt și absolvenți care și-au luat inima în dinți și au plecat la studii în străinătate, conștienți de faptul că pot fi momente în care va fi imposibil să se întoarcă în țară pentru a-și vizita familia. Multe lacrimi, emoții, momente de incertitudine – acestea sunt cuvintele unei studente plecate la facultate în străinătate.

Alexandra B. este studentă în anul I la Facultatea de Studii Economice și Business din cadrul Universității Groningen, Olanda. Absolventă de liceu cu profil real, specializarea matematică-informatică, Alexandra a avut curajul de a pleca la facultate în străinătate, chiar dacă situația pandemică nu era propice la acea vreme. Avea o dorință imensă, nutrită încă din clasa a 8-a։ să studieze în străinătate. Prin urmare, ideea de a rămâne în România, pentru a merge la facultate, a fost exclusă de la bun început. Nici măcar pandemia de coronavirus nu a împiedicat-o să își urmeze visul. A muncit din greu, a învățat pentru examenul de bacalaureat și a așteptat cu sufletul la gură vestea că va deveni studentă în Olanda. Pentru aceasta, am stat de vorbă cu Alexandra și am remarcat diferențele celor două sisteme de învățământ superior, cel din România și cel din Olanda.

www.beyondthestates.com

Pentru început, am întrebat-o pe Alexandra ce presupune specializarea pe care o urmează, iar ea mi-a explicat structura celor trei ani de facultate în cadrul specializării alese.

– Eu urmez specializarea de Economics and Business Economics, iar această specializare se bazează pe partea economică din cadrul unei firme. Este interesant faptul că primul an, adică ceea ce învăț eu acum, este o introducere, iar în următorii doi ani mă voi specializa pe un profil dintre cele trei puse la dispoziție de către facultate.

Cu toții știm că procesul de admitere la facultate este foarte variat, atât în țară, cât și în străinătate. Cu atât mai mult, pandemia de coronavirus a generat o serie de modificări la nivelul proceselor de admitere din țara noastră, multe facultăți optând pentru admiterea pe baza mediei obținute la Examenul de Bacalaureat, scrisori de motivație sau media generală din clasele 9-12 combinată procentual cu media de la Bacalaureat. În cazul Alexandrei, procesul de admitere nu a fost influențat major de pandemie.

– Eu am aplicat prin programul EDMUNDO, unde mi s-a alocat un consilier care se ocupa de aplicarea documentelor necesare pentru mine. Tot ce a trebuit să fac a fost un eseu și să completez niște date. Procesul a fost relativ ușor, însă cel mai greu a fost să aștept răspunsul de la facultate. Media de la bacalaureat nu a contat deloc, ci doar mi se cerea să iau examenul. În schimb, a contat foarte mult nivelul de cunoștințe în limba engleză și acel eseu realizat. A fost nevoie să dau un examen de certificare a competențelor lingvistice în limba engleză, apoi să le trimit dovada promovării lui, la un nivel avansat, odată cu restul documentelor solicitate.

Își aduce aminte cu exactitate momentul în care a primit un prim-răspuns din partea facultății, prin care era informată cu privire la criteriile pe care trebuia să le îndeplinească pentru a trece mai departe în procesul de admitere.

– Spre fericirea mea, am primit un mail cu primele informații oficiale din partea facultății la o zi distanță de ziua mea de naștere. Pot spune că a fost cadoul perfect. Dar decizia finală am primit-o la începutul lunii august, când am simțit pentru prima dată că tot efortul depus a meritat și că toate sacrificiile făcute au dus la această reușită.

Alexandra nu s-a oprit doar la Olanda. Pasionată de a călători cât mai mult, de a experimenta cât mai multe lucruri, a aplicat la facultate și în Danemarca, fiind și acolo acceptată. Însă, atunci când nu există atracție în totalitate pentru ceva anume, a rămas la opțiunea „Olanda”. Acolo simțea că este locul ei și nu regretă decizia luată acum jumătate de an, iar fața ei s-a luminat atunci când și-a reamintit cum s-a simțit în acel moment.

– A fost un moment minunat. Știam că, deși voi depune mai mult efort acum, totul va merita. Am plecat în Olanda cu ideea că tot ce fac acum sunt pași mici, iar reușitele mele vor consolida un viitor frumos.

Luna august a fost, pentru Alexandra, o lună plină de pregătiri pentru noua viață. Bagaje, multe întâlniri cu prietenii și timp de a realiza că visul ei devenise realitate։ chiar pleca în Olanda. Deși facultatea a început pe 31 august, mult mai devreme decât în România, Alexandra a fost nevoită să plece înainte de începerea anului universitar.

– Sentimentele pe care le-am avut înainte de plecare au fost un mix de teamă și bucurie. Pe mine, cel mai tare m-au speriat bicicletele aici. Oamenii de aici trăiesc pe biciclete, spuse Alexandra, începând să râdă. Dar cel mai greu mi-a fost să îl văd pe tata cum pleacă, mărturisește cu un nod în gât, parcă imaginându-și acel moment. Acela a fost momentul în care, practic, am rămas pe cont propriu, într-o țară străină, unde nu cunoșteam pe nimeni.

A fost momentul în care Alexandra a fost nevoită să se adapteze noului mod de viață. După cum ea a mărturisit, faptul că stă într-un cămin a ajutat-o foarte mult să se adapteze rapid în noul mediu.

– Aici, ai posibilitatea de a întâlni persoane din toate colțurile lumii, de a forma prietenii cu oameni foarte deschiși. Însă, am observat că nevoia aceea de a-ți face prieteni te îndepărtează uneori de la învățat și de facultate. Faptul că vrei să te integrezi într-un grup social te obligă inconștient să faci asta, însă totul a fost cu măsură.

Totuși, este cunoscut faptul că orice student care pleacă la studii în străinătate se confruntă cu anumite schimbări։ oameni noi, limbă diferită și obiceiuri diferite. Însă în cazul Alexandrei, situația i-a surâs. A întâlnit foarte mulți studenți români în Olanda, iar acest lucru i-a făcut acomodarea mai ușoară, chiar dacă nu era ,,acasă”.

– La început, am fost tentată să vorbesc cât mai bine în limba engleză, însă am observat că nici măcar cei născuți aici nu vorbesc atât de corect, și mi-am spus։ «De ce să o fac eu?». Așa că, ulterior, nu am mai pus accentul atât de mult pe acest aspect.

Mutând discuția spre structura unui an de facultate în Olanda, am observat cât de diferit este sistemul de învățământ superior din Olanda în comparație cu cel din țara noastră. În Olanda, un an universitar este împărțit în 4 blocuri, acestea fiind similare cu semestrele din România.

În timp ce la noi, un semestru este alcătuit din mai multe materii, în Olanda, un bloc are 2-3 materii, iar durata lui este de 7 săptămâni, la finalul căruia dai examen. Deci, în cazul Alexandrei, facultatea nu pune atât de mult accentul pe partea teoretică, ci pe cea practică.  

– Fiecare materie este alcătuită din lecturi – puse de cele mai multe ori în zilele de luni –, tutoriale și sesiuni practice. Lecturile constau în predarea unor capitole pe scurt, iar în tutoriale se dezvoltă ceea ce s-a prezentat în lectură. Practic, tutorialele presupun efectuarea unor exerciții de către profesori, ei le rezolvă și le explică. După aceste 2 etape, este rândul studentului să lucreze pe cont propriu. Dacă nu știi să rezolvi și ai nevoie de ajutor, ridici mâna și vine cineva să te ajute. Aici se pune foarte mult accent pe latura practică, să vadă dacă ai înțeles ce ți s-a explicat.

,,- Profesorii cum sunt? Fac diferențe între voi ca etnii? Își fac treaba, chiar și în regim online?”, întreb eu curioasă.

– Nu cred că se compară mediul online cu predarea în persoană. Totuși, este bine că poți să revii foarte ușor la lectură dacă nu ai apucat să îți notezi totul, întrucât lecturile sunt înregistrate și puse la dispoziția ta pe platformă. Cât despre profesori, am avut și experiențe plăcute, dar și neplăcute. La un moment dat, un coleg de-al meu a întrebat ceva în olandeză, iar profesorul i-a răspuns tot în olandeză, noi, ceilalți, neînțelegând despre ce vorbeau. Atunci am ieșit din sesiunea practică. Dar am avut și o experiență plăcută. Țin minte că am dat un mail unui profesor într-o sâmbătă, la ora 10 seara, iar el mi-a răspuns în câteva minute, deși era în afara orelor de lucru.

Totuși, așa cum mărturisește Alexandra, situația pandemică s-a agravat și în Olanda, iar cursurile s-au mutat integral în regim online. A reușit o singură dată să se întoarcă în țară, la familia ei, dar se bucură enorm de mult că a făcut-o. Și-a cumpărat biletele spre casă la o săptămână după ce ajunsese acolo. Dorul de ,,acasă” a lovit-o de la bun început, dar a fost norocoasă de sărbători, chiar dacă nu a reușit să se întoarcă în România.

,,- Cum a căzut vestea atunci când ai aflat că nu puteai să te întorci în țară, pentru că erai obligată să stai în carantină?”, am întrebat-o cu o ușoară reținere, pentru că deja era vizibil nostalgică.

– Lacrimi, multe lacrimi. Mulți nervi. Și m-am simțit lipsită de speranță. Voiam să îi văd pe toți, să îi am lângă mine, mai ales că și părinții mei erau în concediu și puteam petrece timp în familie de sărbători.

Și-a adus aminte că de două ori a avut ocazia să revină în țară, însă pe ultima sută de metri, pandemia îi dădea planurile peste cap. Devenise nostalgică atunci când realizează de când nu și-a mai revăzut familia, prietenii, persoanele apropiate din viața ei.  Îi era dor de toți, iar apelurile video nu suplineau dorul imens de casă. Dar și-a revenit atunci când sărbătorile au fost ca acasă.

Sursa foto: arhiva personală

– În mod ironic, aici au rămas foarte mulți români, așa că am avut parte de un Crăciun cât de cât românesc. Am pregătit o cină mare cu toții și ne-am dat cadouri. Asta a mai suplinit dorul de casă și ceea ce făceam cu prietenii din România. Chiar am fost fericită, pentru că am avut oameni lângă mine care chiar au vrut să mă vadă fericită. Chiar a fost drăguț!

Nu m-am putut abține să o întreb totuși ce oferă străinătatea la capitolul acesta și România nu oferă, iar răspunsul reflectă diferențele majore de mentalitate.

– Înainte de a începe facultatea, mi s-au spus diverse lucruri despre universitățile din România, iar acele păreri au fost date de persoane care erau deja la facultate și care nu experimentaseră pandemia. Din start, imaginea făcută nu era una plăcută pentru mine. Dacă într-un context social normal, existau păreri contra sistemului de învățământ superior, de ce într-un context pandemic ar fi fost mai bine de atât, când interacțiunea fizică lipsește cu desăvârșire? Am vrut să văd cum este să înveți într-un sistem diferit față de cel în care am crescut și m-am format, iar diferențele se văd. Profesorii universitari de aici sunt mult mai deschiși, sunt dornici să se împrietenească și să se conecteze cu elevii lor și mereu cer feedback pentru a-și îmbunătăți modul de predare. Sunt într-o continuă formare și se reprofilează în ceea ce privește predarea.

Din spusele ei, mi-am putut da seama că întoarcerea în România, după finalizarea studiilor în Olanda, nu este o opțiune, iar ea mi-a confirmat acest lucru։

– După ce termin facultatea, aș vrea extrem de mult să călătoresc. Poate așa, mă voi decide și unde mă voi stabili. Dar momentan, știu sigur că România nu e o soluție.

Am încheiat conversația urându-i mult succes, iar ea a sperat că totuși, până la vară, se va putea întoarce în vizită în România. E departe de casă, de ,,acasă”, dar îi este dor de oamenii dragi sufletului ei.