Dacă te afli în postura să alegi între o facultate privată din provincie și una de stat, dragă prietene, nu stai deloc bine… Putem presupune că te afli într-una din următoarele categorii:

facultate_2__71587200

1) Sunt din provincie și ai mei nu-și permit să mă trimită într-un oraș mai mare. 

Într-adevăr ai o problemă destul de nefericită. Însă acum revin cu întrebarea: “Faci o facultate pentru că dorești să înveți mai mult, sau să ai doar o diplomă?”. Treaba asta am auzit-o foarte des la oamenii de la mine din Vâlcea. Există acolo o universitate privată numită “Constantin Brâncoveanu”. Nu mă întrebați cât de bună e, pentru că nu m-a interesat prea mult. M-am lămurit din momentul când am auzit că studenților li se par foarte dificile examenele, în condițiile în care primesc potențialele grile de dinainte. E extrem de greu să înveți pe de rost vreo 10 pagini de răspunsuri. Sugestia mea sinceră ar fi că dacă chiar vrei să-ți faci un viitor, bazându-te pe studiile universitare, să lucrezi un an la tine în provincie pentru a strânge niște bani destinați primelor luni de facultate. Un an în plus e mai bine decât a pierde trei ani, la vreo dubiozitate de facultate.

2) Am dat la mai multe facultăți de stat, dar nu m-au admis la niciuna. Acum încerc și la privată. 

Well, ești chiar un caz nefericit. Dacă din mai multe încercări, în condițiile în care la multe facultăți de stat se intră pe dosar, tot n-ai fost admis, clar ai o problemă. Ești sigur că este scris în stele să calci pragul facultății? Repet, nu e absolut nicio rușine să te apuci de o meserie și s-o faci cum trebuie. Mult mai penibil este să cheltuiești trei ani banii părințiilor tăi, să pierzi tot acest timp, pentru a te face apoi șofer sau vânzătoare.

3) La facultățile private din provincie taxa e mai mică și este mult mai ușor. De ce să mă stresez să învăț așa mult? 

Acesta este cazul dezastruos și irecuperabil. Eu aș zice că n-are niciun sens să te mai stresezi, în general, cu facultatea. Chiar nu pot să înțeleg satisfacția spirituală a celor care urmează facultăți private și se laudă apoi că la ei un proiect înseamnă să copiezi prima chestie pe lângă subiect pe care o găsesc pe net.  Nu știu de ce e atât de greu de priceput că sunt niște ani pierduți absolut fără niciun scop. E pur și simplu o amăgire.

Știu, știu, după articolul de azi, o să-mi sară în cap toți absolvenții de facultăți private din provincie că și ei au învățat, că și acolo se face carte. Sunt perfect de acord că dacă vrei să înveți o faci oriunde, chiar și într-o peșteră uitată de lume, fără tehnologie, doar tu și o bibliotecă de cărți. Sunt convinsă că există și un număr mic de oameni care n-au nevoie nici de teme, nici de proiecte, nici de examene, pentru a acumula mai multe cunoștinte decât cei care fac trei-patru facultăți. Dar nelămurirea mea este următoarea: De ce atâția absolvenți de la astfel de facultăți ajung în domenii precum cosmetică, transporturi de marfă, manipulare de marfă, comerț, construcții, servire în restaurante sau și mai rău, veșnic șomeri? E perfect normal să existe persoane care să lucreze în aceste sectoare, dar nu e deloc normal să-ți trebuiască trei ani și câteva mii de euro cheltuite ca să realizezi că asta e adevărata ta vocație.

 

Redactor: Andra Ionescu / desprejoburi.com

Foto: realitatea.net

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here