facultate

„Facultate” este, cel puțin pentru mine, un cuvânt cu mare însemnătate. Pentru că e începutul viitorului și asta mă sperie. De la banalele așteptări până la realitate am avut de parcurs un drum lung. Cum sunt profesorii, orarul, colegii? Ce condiții sunt ca să înveți? Cum adică seminar și curs?

Eram în a 12a când mi-a venit prima oară gândul ăsta. Cu ce așteptări merg eu la facultatea asta? Dacă nu fac alegerea potrivită și îmi ruinez singură viitorul? Colegii mei erau la fel de nedumeriți ca și mine. Mulți dintre ei nu știau ce vor, la ce sunt buni sau dacă să urmeze o facultate pentru că liceul nu ne-a învățat și antrenat astfel de lucruri și skill-uri. Aveam multe întrebări la care mi-aș fi dorit să primesc un răspuns, însă nu aveam pe cine să întreb.

Așadar, în speranța că pot ajuta acei oameni la fel de confuzi cum eram eu, m-am gândit la o mică serie de 3-5 articole (în funcție de media de răspunsuri) în care diverși studenți pot împărtăși din experiența lor de până acum. Ca să fie fair, sunt persoane din anul I și până la master. Facultate: așteptări vs realitate, dubla 1.

DISCLAIMER: NU este intenția mea să atac nici o facultate sau corp profesoral. Doar am transpus gânduri sincere din partea unor studenți din sistemul educațional românesc. Declarațiile sunt date cu subsemnat și asumate de aparținători.

  1. Lucia, anul III, Facultatea de Inginerie a Instalațiilor, Universitatea Tehnică de Construcții București

Mă așteptam să dau de colegi OK, amabili cu care să formez prietenii. Materiile știam că vor fi grele. Examenele credeam că vor fi simple, că va exista posibilitatea de a copia lejer. Cât despre profesori: mă așteptam la oameni duri și aroganți care vor trata studenții de sus.

Chiar am găsit colegi drăguți și simpatici. Sunt amabili și te ajută dacă îi rogi. Materiile sunt stufoase dar interesante în același timp, cu toate că pe unele încă nu înțeleg de ce le-am făcut.

facultate
sursă foto: Pinterest

La examene posibilitatea de a copia a fost aproape inexistentă, ceea ce pentru mine a fost bine pentru că am ajuns să învăț mult mai mult. Ce mi-a displăcut teribil a fost însă faptul că până acum fiecare examen a avut o parte de teorie și una de probleme, întrucât nu se poate trece una fără cealaltă.

Profesorii sunt oameni de treabă, dispuși să repete de mai multe ori un lucru ca să fie siguri că toată lumea înțelege. De asemenea, apreciez că pot răspunde și la ceea ce pare a fi o întrebare stupidă.

  1. Alex, anul III, Specializare Comunicare și Relații Publice, Facultatea de Litere, Universitatea București

Voiam să studiez Relațiile Publice încă din clasa a 10-a, când mai mulți profesori mi-au recomandat acest domeniu, lucru ce mi-a rămas tipărit în minte până la admitere.

Pot spune că facultatea a fost un adevărat rollercoaster, iar puținele așteptări pe care le aveam au fost spulberate de realitate: credeam că voi învăța lucruri folositoare domeniului în care vreau să profesez, dar de fapt învățam istorie veche, lucruri abstracte și psihologie demodată. În capul meu, profesorii universitari erau zei ai Relațiilor Publice, asta până să dau nas în nas cu dezinteresul și mentalitatea învechită pe care le aveau mulți dintre ei.

facultate
sursă foto: matrixdubai.com

Ce-i drept, am întâlnit și profesori tineri, cu suflu în ei, care predau plăcut și interactiv. Erau o tipologie ce ieșea din acel ocean gri, aducând o pată de culoare și făcându-ne să fim prezenți din propria inițiativă, nu din obligație. Din păcate nu toți erau așa. Cu timpul am realizat că tot ce învățasem și aplicasem despre PR venise fie din e-learning, fie din stagiile de practică, fie de la acei profesori care predau cu zâmbetul pe buze.

Așadar, așteptările pe care le-am avut nu s-au potrivit cu realitatea, din cauza profesorilor învechiți, unii chiar corupți, iar alții agramați. Din fericire, a existat și soare pe cerul înnorat, însă nu îndeajuns de mult.

 

  1. Teodora, anul I, Specializarea Limbi și Literaturi Străine, Facultatea de Filologie, Universitatea București

Am încercat să fiu cât pot de mult cu picioarele pe pământ, adică să fiu conștientă că sunt în România la facultate deci nu, nu voi experimenta ce am văzut în filme. Eu sunt la Limbi Străine la filologie și mă gândeam ca a la literatură cel puțin profii vor fi mai exigenți si chiar se vor interesa daca am citit materia sau nu, dar nu e așa.

Am fost surprinsă să văd că majoritatea oamenilor nu se schimbă când ajung la facultate. Adică nu, nu o să vezi peste tot oameni în costum si super serioși cu chef de învățat. Da, am dat și peste oameni de genul, dar am dat și peste oamenii pe care îi regăseam în liceu: clovnii, afemeiații si ciudații.

facultate
sursă foto: the-artifice.com

Nu m-a lovit prea tare realitatea în față pentru că nu am așteptat câini cu covrigi în coadă. Dar punctele tari au fost că studenții sunt mult mai organizați decât am crezut, cel puțin la mine la facultate. Asociația studenților chiar se ocupă de boboci și de integrarea lor prin tot felul de proiecte.

  1. Andreea, anul II, Specializarea Biologie, Facultatea de Biologie, Universitatea București

Mă așteptam să fie super, să învăț lucruri folositoare, nu protocoale învechite din anii 90, care nu se mai folosesc. Mă așteptam să am profesori care știu prin ce au trecut ei și sa fie mai înțelegători.

Am profesori destul de bătrâni la materiile de bază, majoritatea aproape de pensie sau chiar zic că se pensionează de câțiva ani. Am avut puține materii care chiar m-au atras.

facultate
sursă foto: stillunfold.com

Programul a fost extrem de încărcat, nu aveam o zi liberă pe săptămână cum am auzit că e pe la alte facultăți. Media de ore pe zi e cam de 10 ore. Pe semestrul al doilea anul trecut am avut vinerea 12 ore. Ajunsesem într-un punct în care nu mă mai puteam concentra de la oboseală. Colegii sunt răutăcioși, competiția e acerbă și e uneori antrenată chiar și de profesori.

N-am avut timp sa învăț și nu știam să mă organizez. Sunt cursuri la care trebuie să scrii TOT ce turuie proful. Nu apuc (am) să scriu și a fost oribil. Am trecut cu greu, de abia în sesiunea de restanțe mi-am făcut creditele să trec în anul următor. Deci da, așteptările nu au concis cu realitatea. Am rămas în continuare la această facultate din dorința de a nu lăsa lucrurile neterminate.

 

Am să mă opresc aici cu imaginea de ansamblu a primei serii. Personal, din toate discuțiile pe care le-am avut cu cei care mi-au vorbit în seria aceasta am ajuns la concluzia că nu poți face mereu Rai din ce ai. Din păcate, ăsta e sistemul românesc în care studenții sunt nevoiți să își finalizeze studiile superioare. Ce putem face?

Comentarii

comentarii