Fabuloasa poveste a atletului Ciprian Șuhanea
Suntem la Bacău. E prin toamna lui 2003, iar într-o sală din orașul lui Sechelariu are loc campionatul național de atletism la 3000 de metri. Se dă startul. Printre ei, un puști de 14-15 ani, mic și slăbuț, e Ciprian Șuhanea. Puteai să întrebi pe oricine de acolo, că nimeni nu-l știa.
Dintr-o dată e călcat pe picior, papucul îi zboară și totul pare pierdut, dar nu-i așa. Nu se oprește nicio clipă, e mai degrabă întărâtat de ce i s-a întâmplat. Spectatorii se uită unii la alții: „Bă, cine-i țâncu ăla fără papuc? Io nu l-am văzut în viața mea!”. E un puști dintr-un mic sătuc de lângă Botoșani, care tocmai a devenit campion național.
Atletul e născut pe 16 august 1988, dar dacă-l prinzi într-o zi fără barbă, cu siguranță ai spune că e mult după începutul anilor 90. Crescut în Unguroaia, un mic sătuc din comuna Cristești, județul Botoșani, sportivul nici nu mai știe numărul titlurilor de campion național pe care le-a obținut. Doar în anul 2007 a ieșit de 11 ori pe primul loc!
„Făceam 3-4 kilometri, zilnic, doar până la școală. Alergam mult.”
În primele clase, Ciprian parcurgea zilnic câteva mii de metri până la școală: „Eu eram din Unguroaia și făceam drumul pe jos până la Cristești, 3-4 kilometri. Alergam mult. Am vrut prima oară să dau la fotbal, dar s-a ivit chestia cu atletismul și am rămas aici. Mai joc și acum fotbal, dar cu prietenii, așa, de distracție.”
Să facă bani din sport era printre ultimele idei pe care le-ar fi avut, iar ai lui s-au opus categoric inițial, când a fost vorba să-și câștige traiul din asta: „Părinții mei nu munceau, aveam o situație dificilă. Pănă la urmă m-au lăsat. Am avut nevoie de câteva luni de acomodare după ce m-am mutat în Botoșani, printr-a VII-a. Știu că era muncă și iar muncă, nu ca acum, când copiii nu mai sunt ce erau înainte.”
Au urmat campionatele, primul chiar la Bacău, acolo unde, din postura de necunoscut, a câștigat cursa alergând fără un papuc, după ce a fost călcat de un adversar. Toată lumea se interesa de el și atunci a fost momentul cheie: „A fost ceva wow. Mi-am zis că aici e carierea mea”, își amintește Ciprian.
O performanță ce rivalizează cu asta ar fi argintul pe care l-a obținut în Latorro, Italia, la Campionatul European de Cros. Împrejurările în care a luat acel loc sunt extrem de interesante: „Era un noroi foarte marte la european, nimeni nu se gândea c-o să ajung în primii trei. După ce am terminat cursa nici nu știam ce-am făcut, nu știam cum să reacționez, mi-a luat ceva să realizez chestia asta.
Coșmaruri, spitaluri de lux în Kenya și o vacă plină cu muște
A participat la mai multe campionate mondiale și europene. A rămas fascinat de modul în care aleargau cei din Kenya: „Am alergat cu kenyenii, ălora chiar n-ai ce să le faci, mi-au dat-o în tur, îs extraordinari”. Pentru a le vedea modul de pregătire, a mers chiar acasă la ei, să vadă cum reușesc să se pregătească. Totuși, a fost cea mai traumatizantă experiență din viața lui, pe care nu o dorește nimănui.
„Ne-a dat federația 3.000 de dolari mie și antrenoarei mele să avem ce mânca. Am stat o lună acolo, dar efectiv am murit de foame. Am slăbit șapte kilograme. Era o vacă atârnată în oraș, afară, plină cu muște, de te durea capul, s-a pus o pânză pe ea, cică să mențină temperatura cărnii. Mi-am cumpărat un porumb fiert, dar mai bine nu-l mâncam. Am avut coșmaruri tot timpul ăla”, povestește atletul.
Antrenamentele le făcea la mulți metri altitudine, iar în ziua unui concurs, imediat după ce a terminat cursa, a și leșinat din cauza căldurii. De acolo s-a trezit direct la spital. „Antrenoarea mea nici nu știa unde am fost dus. Iar referitor la spital, așa condiții nu am mai văzut. M-am trezit direct cu o asistentă lângă mine. Mi-au dat de mâncat ceva tocăniță de cartofi cu suc natural. În afara spitalului aveam de mâncare o pâine cu margarină și ceva dulceață, iar dacă ne dădea și o cană de ceai era bun.”
S-a întrecut cu doi campioni mondiali în China
Unul dintre locurile de neuitat, dar la modul pozitiv, a fost Coreea. A stat două săptămâni în Seoul, experiență care l-a fascinat: „Mi-a plăcut cel mai mult acolo. Oameni respectuoși, civilizați. Chiar acolo am avut ghizi care știau limba română, asta m-a mirat. Erau non-stop cu noi și au învâțat limba noastră la noi în țară”.
A luat locul 35 atunci, la Campionatul Mondial de Cros de la Seoul, din peste 300 de participanți.
În 2006, la Beijing, în China, a fost proba de 10.000 de metri din cadrul Campionatului Mondial de Juniori. Românul a terminat pe locul 18. Pe primul loc a fost Ibrahim Jeilan, multiplu campion mondial la astfel de distanțe, urmat de Joseph Ebuya, un alt colos ce a adus medalii de aur pentru Kenya.
Față de Coreea, Beijing a părut altfel, deși nu se poate compara cu experiența pe care a avut-o în Kenya. Îi vine să râdă când își amintește: „Consumam orez la greu, dar măcar aveam bufet suedez. Sincer, nici nu știai ce mâncai acolo, nu înțelegeam ce scrie în dreptul lor, dar era bun și asta conta. Legat de competiție, ce să zic, când alergi cu kenyenii și ăștia din Etiopia nu ai ce să le faci, e deja alt nivel.”
Trei ani a adormit cu un singur gând
Prin 2009 genunchiul i-a cedat. A urmat o pauză care aproape l-a omorât pe dinăuntru. A plecat în Germania, unde a lucrat în agricultură și a câștigat niște bani pentru un trai mai bun, dar era un lucru care nu-i dădea pace și îl măcina seri întregi.
Atletul povestește: „Mă pregăteam pentru Campionatul European și am simțit o furnicătură la genunchi, iar de acolo a început. Am umblat pe drumuri, dar nu era caz de operație și a trebuit să stau așa. În toți ăștia trei ani am fost cu gândul la sport, mă gândeam dacă pot reveni și am făcut-o. M-am întors în România pentru atletism. Mi-am căutat antrenoarea, pe Laura Cojocaru, ea credea că glumesc, dar am convins-o și m-am întors. Bineînțeles, am avut ceva oferte când s-a auzit că m-am reapucat.”
O altă accidentare l-a ținut departe de pistă patru luni, până în vara anului trecut. Atletul a câștigat semimaratonul de 10 km OMV Petrom de la București, din mai, anul acesta, având 14.000 de concurenți din peste 65 de țări.
Legitimat în prezent la CSS Bacău, Ciprian Șuhanea se pregătește în prezent pentru un alt concurs național, ce se va desfășura la Pitești. Sportivul pare că își revine după aceste accidentări și încet, încet, revine printre cei mai buni atleți la categoria sa pe care îi are România.
Sursa foto: Arhiva personală
