Săptămâna trecută mă duceam cu o colegă de master la un curs. Pe drum am început să discutăm despre importanța profesională a unui internship în viața unui student sau a unui absolvent. Mi-a povestit că a trecut prin două astfel de experiențe la Orange și a rămas cu impresii foarte plăcute de pe urma lor. Am fost foarte încântată să observ că există și oameni care realizează beneficiile aduse de o astfel de practică în viața lor. Însă până la discuția cu ea, am auzit de asemenea, foarte multe impresii negative despre valoarea unui internship, cum ar fi:

internship

1) Nu mă plătesc și eu nu muncesc pe gratis. 

Cred că este cea mai comună chestie pe care o auzim frecvent despre internship-uri. Această teamă acută de a nu munci pe moca este un impediment foarte serios în căutarea unei astfel de soluții profesionale. Deși oamenii care spun asta, sunt de obicei, aceiași oameni care se plâng tuturor că nimeni nu vrea să-i angajeze, deși tot ei sunt cei care au 22-23 de ani și trăiesc încă, exclusiv, din “pensia” primită de la părinți, tot ei sunt cei mai răzvrătiți împotriva acestei forme de voluntariat. Nu înțeleg exact de ce. Probabil spațiul perfect curat din rubrica experienței, îi încântă foarte mult.

2) Ce-mi garantează că o să fiu angajat după internship? 

Cu riscul de a părea un mic macabră, voi spune că singurul lucru cert din lumea este că toți vom muri într-o bună zi. În rest absolut nimic nu este garantat! Tu ești singurul care poate gira pentru o astfel de evoluție. Dacă îți propui să fii angajat în acea companie după perioada de practică și vei acorda interesul solicitat pentru ca acest lucru să se întâmple, cu siguranță “universul va conspira în favoarea ta. ”

3) Am aplicat și nu m-au acceptat. 

Asta e exact ca faza aia cu “M-am îndrăgostit de cineva, i-am spus asta și m-a refuzat. ” E posibil să fi trecut prin experiența asta așa că te rog amintește-ți ce-ai făcut atunci. Lasă-mă să ghicesc….Hmmm….Ai trecut mai departe, ai uitat dezamăgirea și ai găsit altă persoană cu care ai construit o frumoasă relație de dragoste. Fix așa poți face și acum. Dacă nu te-a acceptat o companie, sunt mii de alte firme care cu siguranță te așteaptă.

4) Ai mei nu-mi dau bani să stau în București pe timpul verii ca să fac un internship. 

Și cât stai la tine acasă în provincie cine îți dă trei mese pe zi acasă? Cine îți dă bani de buzunar ca să ieși seara la Mall? Cine îți dă bani de benzină să mergi la un grătar sau la piscină? Ar trebui să ai o discuție foarte serioasă cu ai tăi, în care să le explici că statul acasă degeabă în provincie nu te ajută deloc pe viitor. Pune-le în vedere că e foarte posibil să reușești a avea un job stabil după terminarea internship-ului și astfel nu vor mai nevoiți să te întrețină de acum încolo. Dacă te întreabă de garanții, poți să le vorbești despre punctul 2).

5) Mai bine aștept să-mi găsesc un job serios. 

Unii așteaptă nemurirea, alții așteaptă ca Angelina Jolie să le devină consoartă, toți avem un ideal. Problema e că dacă n-ai nici experiență, dar ai așteptări prea mari, s-ar putea să ai o mare dezamăgire. Gândește-te un pic și pune în balanță: La un internship ai șansă să înveți lucruri mult mai frumoase decât la un call center sau ca distribuitor pliante. Poți demonstra că sistemul educațional românesc nu scoate incompentenți. E o șansă mult mai bună și poți pleca cu un avantaj mare față de cei care chiar încep de la job-uri foarte low level.

 

Eu cred că avantajul primordial oferit de un internship este faptul că nu ai o presiune psihică precum la un job. Poți risca mai ușor să iei inițiativa, poți atrage atenția superiorilor mai repede și nu ești obligat să respecți la sânge toate procedurile companiei. E o perioadă frumoasă care-ți oferă: libertate de acțiune, undă verde pentru exprimarea ideilor și o experiență importantă pentru viitoarea ta carieră. Dată viitoare când te gândești că nu e ok să muncești pe gratis, gândește-te că nu e ok nici să stai degeaba pe banii părinților. La final ai de ales foarte simplu între a începe să-ți construiești un viitor sau a aștepta să vină de la sine. 

 

Redactor: Andra Ionescu / desprejoburi.com

Foto: heruni.com

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here