Balta Albă – Aici se afla o groapă de var unde în vremea lui Caragea se topeau cadavrele ciumaților. Când ploua, locul devenea o baltă. Albă.

Băneasa – Nevasta banului. În cazul de față, ea era nevasta banului Dimitrie Ghica.

Berceni – Francisc Rákóczi al II-lea pleacă la turci (nici el nici turcii nu se înțelegeau cu Habsburgii, iar asta ii făcea prieteni). La fel procedează și o parte din apropiații lui Rákóczi. Mai exact o ceată de husari conduși de groful Miklós Bercsényi. Nu știu daca au statdoar ca să-și tragă sufletul ori s-au oprit de tot, cert este că, undeva la sud de București, husarii Berceni au luat o pauză.

 Colentina – Probabil e doar o legendă (asemănătoare cu legenda numelui Bucureștilor). Astfel, Colentina vine de la „colea-n-tină” – cu referire la locul băltit unde Matei Basarab i-ar fi urlat pe turci într-o bătălie. O vreme s-a numit și „Olintina”.

Cotroceni – Numele îi vine de la „a cotroci”, „cei care „cotrocesc”. Un vechi regionalism care înseamna „a cotrobăi”, „a scotoci”, „a scormoni”.

Crângași – Etimologia este evidentă. Cândva aici era o prelungire din Codrul Vlăsiei – un crâng. Aici trăiau, normal, crângașii.

Dămăroaia – Această moșie parcelată a aparținut boieroaicei Maria Damaris.

Dealul Spirii – După numele doctorului Spiridon Kristofi (numit și „Spirea”), care a ridicat în 1765, pe Dealul Lupeștilor, o biserică (Spirea Veche).

Dristor – Vine de la breasla piuarilor care și-au avut satul în această parte a Bucureștilor. Așezarea meșterilor piuari ce se numeau «darstari», «darsta» fiind piua din piatra folosita la fabricarea postavului și dimiei. Piuarii fabricau «darste» și pentru sutele de mori de pe cursul Dâmboviței, care, timp de sute de ani, au fost prezente cotidiene, de mare relevanță economică pentru târgul Bucureștilor.

Drumul Taberei – Tudor Vladimirescu intrând în București pe la vest în anul 1821, își așează aici tabăra de panduri.

Ferentari – Paradoxal, Ferentariul are cea mai rafinată origine a numelui: vine din latinescul „Ferentarius” – Soldat din infanteria ușoară a legiunilor române. După unele opinii, aici s-ar fi aflat câmpul de exerciții al ferentarilor din oastea lui Mihai Viteazul.

Floreasca – Desemnează numele boierilor care au stăpânit locurile respective: Floreștii.

Ghencea – Vine din turcă. Pe vremea fanarioților, Ghenci-aga era șeful arnăuților din garda domnească. Aici s-a ridicat Biserica Ghencei.

Giulești – O proprietate boierească: a Juleștilor.

Lipscani – Vine din limba slavă – Lipsk, Lipsko („locul cu tei”). Acest „loc cu tei” este Leipzig (Lipsca). Negustorii veniți în București cu lucruri aduse de la târgul din Leipzig se numeau, evident, lipscani.

Militari – În secolul XIX aici era zonă de instrucție militară, probabil și o garnizoană. O vreme a funcționat aici „Pirotehnia Armatei”.

Pantelimon – Își ia numele după Mănăstirea Sf. Pantelimon. În greacă, „pan” înseamnă „tot” și „éléïmon”, milă. Așadar, Panteleimon înseamnă ‘cel milostiv’, ‘întreg-milostivul’.

Rahova – Aici este simplu. Numele este relativ nou și vine de la Calea Rahovei, una dintre cele cinci artere botezate în secolul XIX, spre aducere aminte a Războiului de Independență: Calea Griviței, Calea Plevnei, Calea Rahovei, Calea Victoriei și Calea Dorobanților.

Sălăjan – Un nume și mai nou. Nu vine de la Sălaj, ci vine de la Leon Szilaghi, cunoscut și sub numele de Leontin Sălăjan. Acesta a fost un politician comunist și general de armată român, care a îndeplinit funcția de Șef al Marelui Stat Major al Armatei Române (1950-1954) și apoi pe cea de ministru al forțelor armate.

Titan – Își ia numele de la fabrica de ciment „Titan” construită la începutul secolului XX.

Vitan – De la D. Papazoglu aflăm ce-i acela un vitan: „În ocolul orașului, spre nord, este Câmpia Vitanului, unde vitele orășenilor își aveau păsciunea”.

 

Alexandra Mihai

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here