Voluntariatul este un subiect tot mai recent abordat de opinia publică. Opiniile sunt împărțite între oamenii care se focusează pe partea de dezvoltare și creștere personală prin intermediul lui și scepticii care nu îi înțeleg rostul pentru că faci o muncă grea fără să fii plătit.
Adevărul, poate, stă undeva la mijloc. Eli a descoperit problema asta și și-a dat seama că oamenii trebuie să vadă dincolo de prejudecăți. Așa că a venit cu un concept nou de vlogging în România. Pe fundalul Youtube-ului românesc, dominat de comercialitate și clipulețe virale tipice, a înființat un canal de vlogging despre voluntariat. Despre asta și de ce e important să faci voluntariat într-o societate atât de preocupată de sine am vorbit și eu cu ea. Ce a răspuns poți vedea și tu mai jos și la sfârșit, dacă îți place ce are de zis, poți să îi dai un subscribe pe Youtube ca să-i susții munca.
- De ce Eli vorbește?
Pentru că mă cheamă Eli, și îmi place să vorbesc. Haha.
- Ești singurul vlogger de voluntariat din România. Cum ți-a venit ideea să faci un canal de Youtube tocmai despre experiențele de voluntariat?
O combinație de pasiune pentru oameni, microbul voluntariatului instalat din liceu și adaptarea la zilele noastre în care video-ul triumfă.
Deși programator de meserie, mereu mi-am luat energia de la oameni, mereu mi-a plăcut să mă inspir de la cei din jurul meu, și sa inspir la rândul meu. Multă vreme am acoperit această nevoie, prin voluntariat. Iar când am terminat facultatea, nu știam: ce să mai fac?!
Nu pot funcționa doar pe drumul: acasă-muncă, muncă-acasă. Nu cred că am venit pe acest glob pământesc să fac doar asta. Și căutam un loc în care să vad efectiv ce fac mai multe ONG-uri, care e atmosfera, unde mi-aș putea găsi locul, și nu era…
Și l-am făcut eu :). Așa că acum oricine vrea să se implice în comunitate, mai des decât de Crăciun, dar nu știe în ce cauză, unde și-ar găsi pasiunile și o gașcă faină de oameni, intră pe vlog, vede discuții, poze, filmări despre ce e acel ONG.
- Cine te susține cel mai mult în desfășurarea acestui proiect?
Adi, prietenul meu. El a și dat numele propriu-zis… o fi crezut că așa mă duc și vorbesc singură la cameră și îl mai las și pe el în pace (râde).
Serios acum, deși suntem foarte diferiți, el fugind de tot ce înseamnă camera și social media, găsește mereu cuvintele potrivite sa îmi ia emoțiile alea rele, și înțelegerea când foarte des ajung târziu acasă. El e și singurul care mă face să realizez că am și nevoie de pauze, iar atunci îmi arunc singură telefonul din mână și mă deconectez. (nu prea mult, totuși).
Am o lume de salvat aici!
- Care a fost cea mai plăcută experiență de voluntar pentru tine, comparativ cu cea mai proastă?
Cea mai intensă cred că a fost anul în care am condus un ONG studențesc din Politehnică, BEST (Board of European Students of Technology) ca Vicepreședinte de PR. Eram 5 oameni în board, și vreo 60 de oameni în medie de organizat. Acolo am reușit să-mi șlefuiesc prin situații reale toate calitățile acelea care se cer prin CV-uri:
Motivation – clar în voluntariat te bazezi pe orice altceva decât recompense financiare, așadar… mi-am format obiceiul să mă întreb foarte des: ce mă motivează?
Teamwork – noi organizam evenimente de softskills pentru studenții tehnici din Poli și pentru asta colaboram cu oameni care erau mai extrovertiți si convingeau companiile să ne sponsorizeze, alții mai organizați pe logistică, alții mai creativi pe design și tot așa. Fiecare cu calitățile si hibele lui.
Time Management, că mai aveam și facultatea la care eram bursieră.
Problem Solving – stai că nu avem bani pentru, stai că s-au retras participanții, stai că evenimentul e mâine, nu putem dezamăgi.
Și mai presus de asta, prietenii, cu colegii de facultate, cămin… cred că am ajuns să fim prieteni dintr-un soi de nevoie combinată cu simpatie (râde), dar cu prietenii din ONG-uri ne leagă niște amintiri cu și fără perdea.
Experiența proastă nu cred că am avut. Cel mult nu m-am identificat foarte mult cu grupul de oameni de acolo, (nu râdeam la aceleași glume, nu trăiam la fel anumite povești) și am schimbat grupul. E clar că atunci când te duci să faci voluntariat, e din timpul tău liber pe care vrei să îl petreci și simțindu-te bine. Dacă nu te simți fericit și bine cu tine în momentele de voluntariat, nu înseamnă să renunți la asta, ci să cauți mai bine grupul tău.
- Sunt momente când ești obosită și te gândești să te lași de „meseria” de a ajuta oamenii prin intermediul voluntariatului?
Am observat că în toate biografiile sau interviurile oamenilor de succes apare la un moment un paragraf cu “am vrut să renunț de multe ori, dar..”, deci mă gândesc că e un semn bun dacă am gânduri din astea.
Știam când am început treaba că nu o sa fie ușor. Adică na, după o zi plină de muncă, poate dacă deschizi un filmuleț pe Youtube/ Facebook ai vrea să fie o glumă, un machiaj, o călătorie. Ceva #fun… Dar sunt mult momente în care și voluntariatul poate fi fun, încerc să surprind partea pozitivă. Da, e nașpa că 42% dintre elevi sunt analfabeți funcționali, dar uite ce transformați sunt copiii prin ONG-ul x și tot așa.
Și dacă uneori sunt povești mai triste, încurajez pe toți sa nu schimbe canalul. Asta e realitatea din/în afara bulei noastre. Și asta cred că e mai greu acum, fiind și primul vlog despre voluntariat, lumea nu prea știe la ce să se aștepte, cum o să fie, cum sa reacționeze la anumite povești.
Dar nu mă las, o să mai auziți de Eli!
- Ne confruntăm des cu problema plecării tinerilor din țară. Ce te-ar face pe tine să dai România la schimb pentru altă țară?
Voi da România pe o altă țară atunci când voi crede că România nu mai are nici o șansă. Lucru foarte departe de a se întâmpla pentru că așa oameni minunați, dornici sa facă o schimbare, nu cred că are nici o țară de pe mapamondul acesta.
Poate nu îi vedeți voi prea des prin media, dar aici intervin eu.
- Care e cea mai mare provocare pentru tine de când ești vlogger?
Timpul.
Dacă la primele episoade nu știam dacă cineva o să mă bage în seamă, sau ca o să epuizez mesajele după câteva interviuri… Acum?
Sunt atâtea și atâtea modalități de implicare… Din cauză că nu vreau să fac rabat la calitate de dragul cantității, trebuie să amân câteva subiecte, dar oamenii înțeleg asta și așa reușim să construim ceva frumos.
Ah, și să editez. Acum sunt în căutare de ajutor pe partea asta, dacă știți pe cineva. Shoot!
- Cum ai ajuns să fii speaker la TEDxPolitehnica și de ce crezi că sunt importante evenimentele care se încadrează în acest format?
Vai, TED? Visul meu.
Atât de multe lucruri am schimbat în viața mea, atâtea idei bune mi-au venit mie atunci când ascultam un discurs TED. Și mi-am promis un lucru: Să muncesc atât de mult încât într-o zi să am un subiect despre care să merite să vorbesc la un TED.
Apoi un prieten mi-a zis că se organizează o nouă ediție de TEDx la Poli, le-am propus, ei au fost foarte încântați pentru că se potrivea și cu tema lor: „Defy the odds”, și uite așa, cum ar zice englezul, “am făcut ca lucrurile să se întâmple”.
Ideea pe care o poți însămânța în mințile ascultătorilor, comunicată eficient e capabilă să schimbe pentru totdeauna felul în care cineva gândește despre lume! Așa că nu am o sarcină ușoară, dar scriu deja la el de ceva timp și până pe 13 aprilie își va afla cea mai bună versiune.
- Ce schimbare ți-ar plăcea să faci în țara ta, dacă ai avea puterea și posibilitatea să dai orice lege pentru o zi?
Hmm, lege… Nu cred că aș da o „lege a voluntariatului”, că am ajunge la cum ne povestesc ai noștri că făceau „voluntariat obligatoriu”.
Binele trebuie să vină din fiecare. Cred în continuare că omul e făcut să lase ceva bun în urma lui, doar că se ia cu griji și stres și uită. Și într-o zi se trezește și își da seama că are nevoie de sens, și începe și schimbă el la rândul lui o părticică din jurul lui care nu funcționează chiar cum ar trebui.
Legile nu sunt chiar expertiza mea, dar, din câte știu, în multe cazuri legi există. La aplicarea lor în schimb… ar trebui să lucram mai mult. Și chiar când vedem pe cineva care nu le respectă, sa îi aducem aminte politicos de asta: de la un chiștoc de țigară aruncat pe jos la 1m de coș, până la cei care ne conduc.
- Care e cel mai bun sfat pe care l-ai primit și pe care l-ai da oricând mai departe?
La un moment dat am fost să fac niște exerciții de dicție cu Melania Medeleanu. Și îi povesteam că uneori îmi e rușine, că mă uit la fetele crescute în PR și media, au un super-tupeu, iar mie îmi e teamă să nu deranjez. Fiind un subiect sensibil, să nu se înțeleagă că profit în vreun fel ca să îmi fac eu, Eli, reclamă.
Și ea zice: „Crezi cu adevărat în visul tău? Ce rușine? Ai rușine? Pleacă acasă!”
Și nu am plecat. Și au mai trecut câteva luni de atunci și iată că am crescut și continui să cresc :). O călătorie de la Eli la… ELI! Alături de sprijinul vostru.
Subscribe www.youtube.com/elivorbeste
