Ah, Electric Castle. Unul dintre cele mai așteptate evenimente ale anului. Unul dintre cele cu cea mai mare cerere din tot sezonul festivalier (cel mai probabil din cauza unor nume precum Florence + the Machine sau 30 Seconds To Mars). Un concept care transformă un loc încărcat de istorie într-un orășel pentru câteva zile pe an. Evenimentul acela la care plouă în fiecare an. Sunt multe de spus despre festivalul care are loc lângă Cluj-Napoca în general, dar ce am putea spune despre experiența Electric Castle 2019?
Haideți să vedem.
Muzică
-
17 iulie (ziua 0)
La o primă vedere, nu au existat prea multe lucruri de făcut în ziua 0 a Electric Castle 2019. Nu de alta, dar scena principală nici nu a fost deschisă pe 17 iulie. Însă aparențele au fost puțin înșelătoare: dacă te plimbai pe terenul festivalului, sigur găseai ceva interesant de văzut sau de ascultat. Precum Grandmaster Flash la scena Hangar.
-
18 iulie (ziua 1)
Pentru mulți, ziua de 18 iulie (ziua 1) a fost marcată de prezența trupei americane Limp Bizkit. Pentru mine, nu chiar: nu sunt pasionată de muzica lor, iar Fred Durst mi se pare antipatic.
Așa că m-am axat pe altceva: înainte de ei, am stat să îi văd pe scoțienii de la Chvrches. Care sunt plăcuți live. Deși majoritatea atenției s-a concentrat asupra solistei Lauren Mayberry, ceilalți doi membri ai trupei – Iain Cook și Martin Doherty – au avut grijă să iasă în evidență atât cu comentarii între piese, cât și cu un solo de clape, înainte de a ieși de pe scenă.
Mi-au plăcut interacțiunile lui Mayberry cu publicul, în special cele legate de platforma care era alipită scenei. Am râs când a întrebat dacă spațiul era doar pentru Fred Durst sau și pentru alți artiști.
-
19 iulie (ziua 2)
Florence + the Machine. Da, în mod normal, paragraful ar fi trebuit să înceapă cu „pe cine a dorit toată lumea să vadă la Electric Castle 2019”. Dar chiar nu mai contează, ziua chiar a fost acaparată de formația londoneză, atât prin faptul că au sunat ca de vis, cât și prin interacțiunile solistei Florence Welch. Ea este o personalitate timidă (dacă e să ne luăm după cum vorbește), dar care reușește să acapareze atenția publicului prin felul în care cântă și în care relaționează cu acesta.
Mi-a plăcut că le-a cerut oamenilor din public să se îmbrățișeze. Mi s-a părut interesant că a cântat în picioarele goale. M-a amuzat felul în care le-a cerut spectatorilor să lase telefoanele jos în timpul lui Dog Days Are Over. Discursul de dinainte de Cosmic Love m-a uns pe suflet, la fel și faptul că a cerut oamenilor să folosească luminile în timpul piesei. Prezența lui Florence în public la Delilah și What Kind of Man m-a făcut să zâmbesc, dar și să îi compătimesc cumva pe cei de la pază (pentru că nu știu cât de mult puteau să țină pasul cu ea).
Cei care încă mai aveau energie după capul de afiș probabil au mai rămas să mai danseze în timpul set-ului Sigma sau să se bucure de excentricitate la prestația lui Tommy Cash (mai multe despre controversele Electric Castle 2019 mai târziu). Sau să se mai bucure de celelalte atracții ale festivalului.
Însă, judecând după aglomerația de la autobuze, cred că majoritatea participanților la festival au decis că nu mai erau multe de văzut după Florence. Probabil de aceea se strânseseră cu miile la cozi.
-
20 iulie (ziua 3)
Sau ziua plină de aventuri. Prima trupă pe care am văzut-o în acea zi a fost While She Sleeps. Grupul de metalcore din Sheffield a fost primit cu brațele deschise de către cei strânși la scena Hangar, care le-au cântat piesele, le-au strigat numele constant între cântece și au făcut moshing (în primele rânduri). Sau chiar crowd surfing, într-unul dintre cazuri.
După ei, am mers la scena principală, unde începuse prestația lui Nils Frahm. Mi-a plăcut atât felul în care încerca să folosească toate instrumentele pe care le avea lângă el, cât și caracterul calm, dar complex, al muzicii sale.
Bring Me the Horizon
Prestația celor de la Bring Me the Horizon, care au urcat pe scenă la 21:50, a fost unul dintre cele mai memorabile momente ale Electric Castle 2019. Ea a stat sub semnul nebuniei. Aceasta a venit atât din partea publicului – cei din primele rânduri practic urlau versurile melodiilor lor – cât și din partea solistului trupei, Oliver Sykes. Un om sărit de pe fix, dar care știe cum să lucreze cu spectatorii și cum să se distreze (încă mă amuză cum a interacționat cu camera în timpul piesei Happy Song).
Deși nu este un cântăreț extrem de bun (corzile sale vocale au fost clar afectate de țipat de-a lungul timpului), el a reușit să capteze atenția spectatorilor prin carismă, atitudine și schimbări de costume. Interacțiunea sa cu publicul a fost și ea o constantă: el i-a pus pe spectatori să cânte în mod regulat (momentul când aceștia au cântat ante-refrenul de la Can You Feel My Heart m-a uns pe suflet), a cerut mai multe circle pit-uri (plângându-se, în timp ce cânta Happy Song, că prima tentativă de moshing – din timpul The House of Wolves – nu fusese suficient de dură), a cerut ca oamenii să se urce pe umerii altora (la Follow You) și a adus un fan pe scenă, în timpul piesei Antivist.
Meritul pentru caracterul remarcabil al prestației nu a stat, totuși, doar pe umerii lui Sykes. Clăparul Jordan Fish merită aplaudat atât pentru contibuțiile instrumentale, cât și pentru cele vocale, în ajutorul solistului. Iar bateristul Matt Nicholls este de apreciat pentru intensitatea cu care cântă la tobe.
-
21 iulie (ziua 4)
Știu că a existat o cerere mare pentru 30 Seconds To Mars. Însă, să fiu sinceră, nu prea am fost interesată de muzica lor de aproape o decadă….așa că nu am stat să îi văd. I-am ascultat puțin, însă, așa că pot măcar să menționez că Jared Leto are o voce bună.
Cred că trupa care m-a interesat cel mai mult în ultima zi de Electric Castle 2019 a fost Metric. Mi s-au părut plăcuți, dar nu suficient de antrenanți încât să mă scoată din starea de epuizare care mă cuprinsese. Probabil același lucru pot spune și despre Lucky Chops, care au sunat bine, însă nu au reușit să îmi alunge amorțeala.
Organizarea
Părți bune
- New Media Castle, proiectul care a transformat castelul Banffy într-un spațiu expozițional, a fost chiar interesant. Cel mai mult mi-au plăcut Crystallized Line Segments (bazat pe oglinzi și lumini), Deep Jet Lag (cu proiecții pe tavan) și Children of the Light (cu lumina reflectată printr-un inel de metal)
- Traducătorii în limbajul semnelor, care i-au ajutat pe cei cu dizabilități să simtă muzica. Și au ajutat la crearea unei atmosfere aparte.
- Varietatea de spații puse la dispoziție, precum patinoarul, Reverse Bungee, Activities by Lay’s, Royal Wheel, The Beach
- Conceptul din spatele Orange Twitter Wall (am găsit niște mesaje amuzante pe acolo)
- Ideea de a avea artiști locali în deschiderea fiecărei zile de Electric Castle 2019, pe scena principală. Și asta pentru oportunitatea de a expune artiști locali unui public în care se regăsesc și străini. (Deși tot nu înțeleg de ce tocmai Loredana pe 20 iulie)
Părți defectuoase
- aglomerația de la autobuze de pe 18 și 19 iulie. Aceasta a fost gestionată, dar cu limite, de vreme ce nu se puteau aduce multe vehicule în zona din care trebuiau preluați participanții.
- lipsa de confort din unele autobuze (aerul condiționat nu funcționa sau nu se simțea. Am mers cu unul dintre acele vehicule duminică. Bănuiesc că nu este un caz singular)
- e de înțeles să mai calci pe o piatră în zona în care se ține festivalul, dar e un pic cam ciudat să dai de drumuri mai dure în drumul spre eveniment (da, știu, festivalul se ține într-o comună, dar nu cred că este exagerat să cerem drumuri mai bune)
- „Talk To God” nu mi s-a părut un concept atractiv
- episodul cu Tommy Cash. Nu știu de ce s-a ofensat lumea că cineva a pus o manea; există probleme mult mai mari pe lumea asta. Nu înțeleg de au simțit organizatorii nevoia să anunțe că el nu va mai fi invitat în viitor la festival, în condițiile în care știau că e un personaj excentric când au decis să îl aducă.
Voi cum v-ați simțit la Electric Castle 2019? În care zile ale festivalului ați fost? Dacă ați vrut să mergeți numai o zi, în care ați fi ales sa mergeți?
surse foto: https://www.facebook.com/ElectricCastle/
