Educația sexuală din școli a devenit, în lumina recentă, o problemă considerată lipsită de etică a sistemului de învățământ. Un număr impresionant de oameni culți se pare că sunt împotriva acestei materii și o găsesc neimportantă în rândurile copiilor de 13-18 ani.
Faptul că suntem o țară care tinde să ducă lipsă de principii sănătoase nu mai este de ceva timp un secret pentru nimeni, dar gravitatea situației ne-a depășit așteptările. Considerăm subiect tabu, care afectează „inocența” copilăriei, ceva care ține de natura umană.
S-au adus argumente pro și contra, majoritatea fiind de natură religioasă, fără a se lua în considerare factorii relevanți pentru cele pro. Așadar, iată un nou motiv de ceartă națională. Am analizat problema din punctul meu de vedere, care este pro. Sunt soră mai mare și vreau ca sora mea să știe ce o așteaptă când va crește. De ce? Află din cele ce urmează.
Ce este, de fapt, educația sexuală?
O materie care ar trebui să fie inclusă în orar, la fel de importantă ca educația civică sau, în cazul liceenilor de la profilele socio-umane, sociologia. E o materie unde copiii ar trebui să învețe despre implicațiile relațiilor sexuale într-un mediu sigur, fără să le fie frică de prejudecăți dacă pun întrebări.
Ar trebui să învețe că fiecare corp este asemenea unui templu care trebuie respectat și nimeni, fără acordul lor, nu ar trebui să le calce pragul. Ar trebui să îi facă să înțeleagă că sexul dorit doar de o parte nu e normal, ci e o încălcare a dreptului de a alege și a fi respectat.
De ce ar trebui să fie o materie obligatorie și nu facultativă (așa cum vor cei mai sus puși)?
Pentru că, indiferent dacă există materia asta în orar sau nu, copiii au acces la informație. Dar sursele lor nu sunt mereu viabile și dezinformarea este primul pas spre o greșeală care poate traumatiza o minte fragedă pentru tot restul vieții. Cu siguranță dacă sunt învățați despre limite și protecție ar fi o modalitate de prevenire a sarcinilor în rândurile adolescenților și a apariției unor boli cu transmitere sexuală.
Tot aici ar fi de menționat că e o modalitate grozavă pentru ca toți copiii să știe că e necesar să facă unele controale ginecologice în anumite momente prin care pot depista problemele de sănătate ce pot aduce după ele complicații. Ca să nu mai menționez de fetele care vor să aibă copii și e necesar să afle dacă vor putea avea sau nu.
De ce profesorii ar trebui să se opună interzicerii educației sexuale?
Pentru că ei sunt primii, după familie, care educă mințile neformate. Pentru că facem parte dintr-o generație însetată de informație și unii dintre noi chiar vor să vadă o schimbare în România. Un popor educat nu poate fi controlat, iar copiii și tinerii merg la școală gândindu-se că le este îngrădită libertatea și nu își pot exterioriza temerile.
În cadrul experimentelor sociale despre subiect, mulți liceeni și-ar dori ca profesorii să țină cont de părerile lor și să le valideze. Educația sexuală nu e ceva nemaiîntâlnit, motiv pentru care se și numește „EDUCAȚIE” și nu obligație. Matematica și româna sunt importante, dar nu și asta? De ce? Pentru că învață fetele că și ele, ca și băieții, sunt predispuse unui libido sexual?
De ce părinții ar trebui să spună „DA” educației sexuale?
Eu nu sunt încă părinte, dar, dacă aș fi, mi-aș dori ca odrasla mea să știe pe ce lume trăiește. Faptul că tu nu îi spui ce înseamnă sex nu înseamnă că al tău copil nu știe de la o vârstă mai fragedă decât ai vrea tu să anticipezi. Nu ai prefera să afle de la oameni trecuți prin viață decât de la străinii de pe internet?
Se poate înțelege de ce nu vrei ca un copil de clasa a 7-a să știe, însă biologia deja tratează funcția de reproducere, deci cumva începe să se formeze opinia asupra subiectului și că nu barza aduce copiii. De ce refuzați să spuneți „da”? În mod inconștient, modelați generația viitoare în una care se ascunde de realitate și are gândire de „fulg de nea”, considerându-se atacată când cineva mai cult încearcă să le prezinte o perspectivă diferită față de a lor.
Este foarte important să știi ce funcții deține corpul tău. Nu educăm băieții în același mod în care educăm fetele pentru că „ei sunt băieți”. Dacă educația sexuală ar fi tratată, în primul rând, în locul considerat nucleul educației, poate că lungimea unei fuste sau expunerea picioarelor nu ar fi considerată deplasată. Diferențele culturale pe care noi le-am creat sunt un pas important în direcția creării unui rift între sexe. Asta vrem de la viitor?
DA sau NU, educației sexuale? Voi ce spuneți?
sursă foto: imgur, unicef,
