Dacă vreodată, împins de curiozitate, te-ai uitat mai atent pe zidul cenușiu de lânga monumentul din Piața Revoluției ai observat multe, foarte multe nume înșirate acolo, și tot atâtea cruci mici. Probabil nu știai exact numărul lor, îți ajungea să vezi cât de mult spațiu ocupau toate. Dar cu siguranță te-a înfiorat gândul că fiecare nume de acolo a fost un om până la Revoluția din 1989.
Cu 25 de ani în urmă.
Forfotă puternică printre oameni. „Alo! Alo! Alo! Tovarăşi, aşezaţi-vă liniştiţi la locurile voastre!“, strigă Ceauşescu, derutat de pierderea controlului mulţimii. Celor de lângă el le spune: „Asta-i o provocare!“. Tablourile şi pancartele cu chipul conducatorului iubit dispăruseră, iar bucureştenii scandează: „Jos Ceauşescu!“, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!“, „Timişoara, Timişoara, ai omorât copii nevinovaţi!“. Speriat, Nicolae Ceauşescu părăseşte balconul Comitetului Central al Partidului Comunist Român. Oamenii au mai văzut doar elicopterul care zbura deasupra lor.
Din acel moment a început numărătoarea. Acum se știe că au fost 1.104 victime, multe dintre ele studenți împușcați în ceafă sau în frunte din tancurile și TAB-urile armatei române doar pentru că și-au dorit ceea ce oricum trebuia să fie al lor – libertatea.
Evenimentele de acum un sfert de secol sunt, pentru cei care și-au pierdut rudele sau pentru cei ale caror urme de gloanțe încă se mai văd, o istorie trăită, un adevăr încă actual. Pentru noi, cei care aflăm despre revoluție din cărți sau din povești, e important să știm cât mai multe despre atunci, ca să putem face o comparație cu acum.
De aceea, s-au făcut mai multe filme despre Revoluția română din 1989 care ne ajută să (re)vedem secvențe importante din istorie.
Sindromul Timișoara – Manipularea (2004) – este perspectiva regizorului Marius Theodor Barna despre zilele sângeroase dintre 16 – 21 decembrie 1989 din Timișoara.
15 (2005) – un film destul de controversat din cauza faptului că regizorul, Sergiu Nicolaescu, a fost implicat în politica de dinainte de 1989, și despre el se știa că a făcut parte din aparatul de propagandă al lui Ceaușescu. Filmul urmărește două acțiuni paralele: moartea dramatică a unui tânăr marinar în decembrie 1989 la Timișoara și căutarea, după 15 ani mai târziu, a unui copil născut în zilele Revoluției de către o jurnalistă franceză de origine română.
A fost sau n-a fost (2006) – filmul-satiră în care regizorul Corneliu Porumboiu reușește să ne facă să râdem de discuția personajelor care încearca să găsească răspuns la întrebarea A fost sau n-a fost revoluție în orașul lor? Adevărul e că în orice tragedie există și puțină comedie.
Hartia va fi albastră (2006) – filmul nopții dintre 22 și 23 decembrie 1989, una dintre cele mai sângeroase nopți ale revoluției române în Capitală. Regia: Radu Muntean
Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii (2006) – prezintă influența Revoluției și la o scară mai mică. Regizorul Cătălin Mitulescu a ales să ne arate schimbările prin care trec doi copii- frate și soră- în perioada celei mai mari schimbări de la comunism la democrație, de acum 25 de ani.
surse foto: cinemagia.ro,
