Georgiana Dumitra, o vloggeriță de 25 ani, se confruntă de aproape 18 ani cu diabetul, mai exact de la 7 ani. Faptul că are o experiență mai largă și o perspectivă diferită, ne-a determinat să o intervievăm. Aceasta a și făcut 2 vlogguri despre diabet pe canalul ei. De ce ajung dulciurile să fie esențiale pentru un om? Răspunsul, în interviul următor:

Sursă foto: Arhivă personală
Cum ai descoperit că suferi de diabet?

Simptomele existau, dar nu le-am luat în seamă pentru că nu ne-am gândit la diabet atunci, până am intrat în comă diabetică și astfel am ajuns la spital, iar diabetul meu a fost descoperit. Aveam doar 7 ani atunci, am slăbit foarte mult, beam multă apă, nu mai aveam poftă de mâncare. În general, starea mea nu era una bună.


Cum ai suportat vestea?

La vârsta aceea, nu cred că am conștientizat prea mult ce presupune să ai diabet. Am înțeles doar că trebuie să îmi fac injecții în fiecare zi și că nu mai pot mânca dulciuri ca înainte. În schimb, părinții mei, bunica mea și cei apropiați au fost foarte afectați. Inițial, cred că au trecut printr-o perioadă de negare pentru că probabil nu s-ar fi gândit niciodată că eu aș putea face diabet, dar cu timpul au înțeles că este o boală autoimună și au învățat cum să mă ajute.


Ce tip de diabet ai?

Am diabet zaharat de tip 1. Împlinesc anul acesta vârsta majoratului de când am diabet.


Știi de ce a apărut la o vârstă atât de prematură?

Cauza diabetului meu nu este clară. Ce am aflat atunci de la medici a fost că pancreasul meu nu mai secretă insulină deloc sau secretă doar o cantitate insuficientă pentru organismul meu și, de asemenea, că este posibil să se fi declanșat de la un șoc puternic, pe bază de stres.


Care sunt complicațiile cu care te-ai confruntat de-a lungul timpului?

Complicațiile au fost numeroase: de la cele psihice, pentru faptul că eu nu aveam voie să mănânc dulciuri sau să fac prea mult efort cum făceau restul copiilor de vârsta mea. A trebuit să renunț la sportul pe care îl practicam atunci. Până la cele din prezent, legate de anumite aspecte fizice.


Știu că ești dependentă de insulina, îți faci singură injecțiile?

Da, sunt dependentă de insulină. Încă de la 7 ani, am învățat cum să îmi administrez singură injecțiile, de patru ori pe zi.

diabet
Sursă foto: Arhivă personală

Ce amintiri ai de la primele experiențe?

Țin minte când a venit o doamnă asistentă foarte drăguță care voia să ne învețe cum se face insulina. Bunica mea nu a avut curaj să o facă, așa că prima mea injecție, pe care mi-am administrat-o singură, a fost în picior. Altfel, sunt multe amintiri pe care le am de la debutul diabetului meu, dar aceasta mi-a venit în minte, prima dată.


Ai uitat vreodată să îți administrezi doza? Dacă da, care sunt repercusiunile?

Da, am uitat. Cu diabetul acesta am trecut prin multe perioade ale vieții mele: de la copilărie, până la facultate și ceea ce fac în prezent și era inevitabil să nu uit vreodată. Dar îmi cunosc organismul destul de bine, așadar, atunci când simt că ceva este în neregulă, acționez imediat. În general, dacă nu administrezi doza de insulină și mănânci ceva, glicemia va crește.


Cât de des îți măsori gradul de glicemie?

De aproximativ 3-4 ori, pe zi. La debutul diabetului, făceam lucrul acesta mult mai des, dar, fiindcă deja mi-am stabilit un stil de viață și doza de insulină zilnică, nu este necesar să îmi mai iau glicemia de prea multe ori.


Trebuie să ții un anumit regim?

La începutul diabetului, credeam că “regim” este cuvântul sfânt când vine vorba de această boală, dar, după câțiva ani buni de cântărit carbohidrați, mi-am dat seama că, în diabet, cuvântul cheie este insulină. Dacă știi cât, unde și cum să o administrezi și cât și ce poți mânca, la o masă, “regim” nu mai există.


Dacă ai poftă de ceva “interzis”, precum dulciurile, faci excepții?

 Dulciurile, pentru mine, sunt esențiale. Poate pare nepotrivit ca o persoană cu diabet să spună lucrul acesta, dar, dacă nu aveam dulciuri în casă, aș fi intrat până acum, de mai multe ori, în comă diabetică. Dulciurile mi-au salvat viața de nenumărate ori, atunci când glicemia mea era foarte mică. Bineînțeles, dacă sunt consumate în exces, fără să fie completate de insulină sau de efort fizic, dulciurile pot crește glicemia instant. Din câte știu, ele nu duc la apariția diabetului de tip 1, dar asta nu înseamnă că pot fi consumate fără limită de persoanele care nu au diabet.

Cum te-a afectat boala gândindu-te la etapele vieții prin care ai trecut: copilarie, adolecență, prezent?

Diabetul m-a maturizat destul de devreme. În copilărie, eu trebuia să îmi cântăresc mâncarea, să îmi fac injecțiile și să îmi iau glicemia. În adolescență, a fost mai bine pentru că deja făcusem din diabet un stil de viață. Iar în prezent îmi trăiesc viața ca un om normal, doar că trebuie să am grijă constant la ce mănânc și să îmi fac insulina.


Cum te-a avantajat sau dezavantajat boala în evoluția ta, din punct de vedere personal și profesional?

Avantajul este că am devenit responsabilă de la o vârstă micuță și mi-am dat seama că, prin intermediul diabetului, am devenit o persoană mai puternică. Dezavantajele diabetului eu le privesc ca pe niște oportunități. Dacă nu am putut să fac un anumit lucru din cauză că diabetul nu mi-a permis, din punct de vedere fizic, înseamnă că, în loc de asta, s-a întâmplat în viața mea ceva mai frumos și cu un anumit scop.


Ai fost supusă bullyingului de-alungul vieții? Cum te-a afectat și cum ai trecut peste?

Da, am fost supusă bullying-ului. Anumiți copii nu înțelegeau ce înseamnă să ai diabet, așa că râdeau, se îndepărtau de mine (în ideea de a nu lua diabet de la mine), râdeau de faptul că eram plinuță (insulina poate duce la creșterea în greutate, mai ales când este început tratamentul) și multe altele. În acea perioadă, m-au afectat toate lucrurile acestea, dar mi-am dat seama, ulterior, că nu trebuie să le pun la suflet deoarece acele persoane nu erau informate corect și doar ofereau răutăți gratuite.


Cine te-a susținut?

Părinții, bunica mea, prietenii și, bineînțeles, medicii.

Primul interviu pe această temă poate fi citit aici.