Regizat de Bernardo Bertolucci, The Dreamers, pe numele românesc evident, Visătorii, ilustrează cu succes o relație de prietenie, unii ar zice dubios de apropiată dintre Isabelle (Eva Green), fratele său Theo (Louis Garrel) și Matthew (Michael Pitt). Filmul este o adaptare a romanului „The holy innocents“, scris de Gilbert Adair.
Acțiunea are loc în Paris, în timpul mișcării sociale din 1968, aceasta începând odată cu concedierea fondatorului și conducătorului Cinematecii Franceze, Henri Langloise. Acest fapt a dus la reacții din partea cinefililor, urmate de riposte violente ale autorităților. În timpul acestor proteste, Matthew o cunoaște pe Isabelle, o cinefilă în adevăratul sens al cuvântului, un personaj care se evidențiază printr-un spirit liber și o mare pasiune pentru cinematografie. Ea i-l prezintă pe fratele său geamăn, Theo și de aici începe o adevărată aventură.
Și când zic aventură, mă refer la sensul pe care-l cunoaștem din basme. Părinții celor doi pleacă în vacanță, iar Matthew sfârșește prin a locui cu ei în această perioadă. Se îndrăgostește de Isabelle. Iremediabil. Vacanța părinților se transformă într-un joc al celor trei, joc ce include nuditate și sexualitate. Lipsa adulților denotă și o luptă pentru putere. Theo este cel care pare să joace rolul tatălui, provocările sale având la bază o necesitate de a-i supune pe ceilalți. În același timp, Matthew este cel care pledează pentru democrație. Isabelle este genul anarhic, deși inițial pare oportunistă.
Relația fraților este ilustrată într-un mod practic incestuos, instigările corporale fiind inițial siderante pentru Matthew, acesta urmând să fie supus la rându-i la provocări similare. Se obișnuiește totuși rapid cu aceste jocuri psiho-sexuale, de vreme ce Isabelle este solicitată să i se alăture.
The Dreamers include secvențe din alte filme, face o serie de referințe la alte ilustrări cinematografice cunoscute, cei trei fiind în genere cinefili prin excelență. Finalul filmului are la bază tot forța revoluționară ce le-a favorizat apropierea. Stabilitatea interpersonală dintre cei trei este efemeră. Fapt ce se demontrează final.
The Dreamers se află printre filmele mele preferate. Referințele la cinematografia clasică reprezintă o provocare pentru orice cinefil sau chiar orice persoană care vrea să știe mai multe despre subiect. Relația defectuoasă dar interesant de observat dintre cei trei este un deliciu vizual pentru persoanele care nu proscriu orice tip de nuditate, înainte de a-l înțelege în profunzime. Pentru final, ar fi indicat să-nchei cu un citat din film, citat în care fiecare cititor se poate regăsi: „Listen to me, Theo. Before you can change the world you must realize that you, yourself, are part of it. You can’t stand outside looking in.“
Redactor: Alexandra-Georgiana Andrei
