Când am văzut pentru prima dată un reality show? Se numea „Trădați în dragoste”. Să fiu sinceră, nu înțelegeam conceptul de reality show, dar în apărarea mea, eram mică. Nu am trăit în minciună prea mult timp. A avut grijă cineva să îmi spună „Păi știi că de fapt nimic din ce vezi acolo nu e pe bune, sper.”. Și eram „Wait, what?”.
A fost un jaw dropping moment pentru că atunci mi s-a aprins beculețul, parcă mi-a luat cineva voalul de pe ochi și vedeam realitatea mult mai clar. În gândul meu era „You can’t just spring that on a girl. E ca atunci când afli că Moș Crăciun nu există. Sau ok, există doar la Pro Tv, dar totuși. Trebuie să atenuezi șocul într-un fel”. Am dreptate?
Odată cu aceste reality show-uri au apărut mai multe „vedete”, să le spunem așa. Nu aș vrea să îi numesc actori de mâna a doua, oameni care nu au perspective în viață pentru un viitor de succes sau știu eu… păpuși manipulate de oameni cu influență să danseze sau să recite exact ce le spune scriptul. Vă vine să credeți sau nu, asta nici măcar nu e problema.
Adevărata problemă este că mai multe tinere privesc aceste individe ca fiind potențiale modele de urmat în viață. Da, știu, nici dacă aș vrea n-aș putea să îmi dau ochii mai tare peste cap.
„Vai, ce frumoasă e Bianca Drăgușanu. Vreau să fiu ca ea” „Ce vreau să devin când o să fiu mare? Faimoasă precum Kim Kardashian” „La ce emisiuni mă mai uit? „Bravo, ai stil”. Îți spun, e ceva deosebit”. După ce mi-au auzit urechile toate aceste aberații, no offense, mi-am dat seama că lumea nu merge pe făgașul normal al lucrurilor. Și trebuie să menționez că mă abțin din a da exemple de alte „vedete” autohtone și alte emisiuni „informative”. De ce? Pentru că nu aș mai putea să pun punct enumerării. Revenind.
Nu am vrut să fiu atât de ignorantă și să îmi spun părerea fără să fie argumentată. Pentru că aș fi putut să spun pur și simplu „E common sense. Nu există niciun motiv viabil pentru care să mă uit la un reality show”. În orice caz, nu multă lume ar fi putut înțelege acest motiv ce-i drept, abstract.
Așa că am decis să mă transform în propriul meu cobai și să mă uit la câteva reality show-uri pentru a înțelege mai bine acest concept. Cine știe, poate mă înșel eu. Poate chiar e un lucru bun să mă uit la un reality show.
Trebuie să recunosc. Eu nu știam cine este Kim Kardashian sau toată familia ei. Până când la Facultate am auzit „Mă uit la Keep up with the Kardashians”. Și în mod firesc, curioasă din fire cum sunt eu, am întrebat „Păi de ce? Despre ce e vorba în acel reality show?”. Răspunsul m-a „luminat”. „Păi despre viața lor. Ce fac ele în fiecare zi”.
Da, cam asta gândeam eu. În concepția mea mă insultam pe mine și în același timp inteligența mea dacă mă uitam la un asemenea reality show. Ajunsesem în punctul în care știam cât de trucate și aranjate sunt aceste emisiuni și refuzam să concep că eu aș putea să văd cum se sclifosesc în fața camerelor aceste „vedete”. Ceea ce mă întrebam eu era „Mă uit ca să ce? Ce învăț?”. Mi s-a mai spus că e amuzant să te uiți pentru că te destinzi and stuff.
Hells to the no. M-am uitat undeva la 10 episoade din „Keep up with the Kardashians” și tot ce am învățat e că au o echipă talentată de filmare. Au niște cadre de vis. Și da, doar pentru asta am continuat să mă uit, pentru acele cadre din LA sau New York.
Dialogurile sunt de multe ori simple, la un nivel sub mediu de inteligență, au probleme de genul „Oh, dar vai. Trebuie să îmi iau o vacanță după vacanța asta. Am obosit prea mult” sau „Hei, cine mi-a mâncat salata? Pe bune, chiar mi-a mâncat cineva salata?”.
De asemenea, se presupune că oamenilor le place acest circ pentru că văd tot ce se întâmplă în viața lor. Well, sorry to burst your bubble, dar de fapt, nu vezi nici măcăr 5% din tot ce se întâmplă. Sunt prezentate cele mai random lucruri pe care le face oricine, numai că ele primesc … nu știu exact cât, dar sunt foarte mulți dinero la mijloc.
Atunci când apare un conflict este desigur prezentat cu o muzică dramatică, dar de fapt nu îți prezintă nimic. Doar câteva priviri mai pătrunzătoare, așa, să dea bine la cameră, dar atât. Nici măcar nu încearcă fie bune actrițe. Se observă cât de fake și neinspirate sunt de multe ori conversațiile lor.
Se pare că surorile Kardashian au o competiție continuă pentru a vedea cine este mai ignorantă și superficială. Mai nou, am aflat că ele sărbătoresc 10 ani cu acest reality show. Da, 10 ani în care au manipulat fetițe cu aspirații de „vedete” să le urmărească, că poate, poate ajung și ele pe ecran.
Ceea ce m-a frapat este cadrul în care sunt ele prezentate atunci când vorbesc despre ceea ce se întâmplă. În spate, au un cadru complet alb. Dacă n-aș ști mai bine, aș zice că sunt îngeri. Un cadru pur, simplu, care a fost bine gândit de producători.
Ce am mai observat este că mereu încearcă să pară victime atunci când paparazzi le fotografiază și apar pe tot internetul. Pe modelul „Vai, am făcut tot posibilul să am o vacanță cât mai privată, dar acești paparazzi nu ne respectă intimitatea”. Oh, really? Nu aș vrea să încep o întreagă discuție, dar fyi, din moment ce te numești persoană publică și ai intrat în atenția oamenilor cu un sex tape, eu aș înceta să zic că nu îmi place atenția, când doar din asta trăiești.
Dacă erați curioși nu m-am oprit aici. Am urmărit și la alte reality show-uri pentru a putea face o comparație. E vorba despre WAGS Miami/LA și Platinum Life. În WAGS este vorba despre iubitele fotbaliștilor și sportivilor din State, sau aspirante la acest titlu. Care la un moment dat se căsătoresc cu ei și ce credeți? Ajung să divorțeze.
Cam asta este concluzia. Iar pentru a exista ceva spicy, să-i spunem, duduile încep să se certe și să „cerșească” audiență prin scandaluri. În The Platinum Life am observat același sistem, femeile fiind soțiile, iubitele celor mai cunoscuți rapperi, precum Nelly, Kind Ink sau Ne-Yo.
N-aș fi crezut că aș putea să fac vreodată o comparație între reality show-uri și sala de sport. Dar dacă mănânci spre exemplu o felie de pizza cu pepperoni care are 298 de calorii, trebuie să faci 30 de minute de exerciții pentru a o da jos.
Well, dar dacă te uiți la un episod din „Keep up with the Kardashians” trebuie să citești 5 capitole din Dostoievski (o carte la alegere), să citești preț de 35 de minute Istoria Artei de Ernst Gombrich și alte 30 de minute poezii scrie de George Bacovia sau Nichita Stănescu. Pentru „efecte adverse” precum inteligență și creativitate, vă rugăm să repetați această rutină în fiecare zi.
Sursă foto: The Hollywood Reporter