Elaborarea bugetului a fost întotdeauna un proces dificil. De unde să tai pentru a-i mulţumi pe toţi? Oamenii sunt egali, însă unii sunt mai egali decât alţii şi nu se poate atinge nimeni de veniturile acelora. Şi unde să mai adaugi? Sunt ministere cu nevoi mari, imperioase, dar au aşteptat zeci de ani şi sigur mai pot aştepta încă pe atât. Aceste lucruri nu sunt un capăt de ţară, până la urmă.

Sursă video: B1

Oricât de greu ar fi fost, pandemia a îngreunat şi mai mult situaţia şi suntem cu toţii conştienţi de acest lucru. Ce se întâmplă însă atunci când cele mai importante surse ale cheltuielilor inutile sunt ignorate?

Nicio problemă! Tăiem de unde nu este un capăt de ţară! Un privilegiu acordat poate fi şi retras – cu toţii ştim asta. Integritatea şi corectitudinea nu sunt doar nişte cuvinte. Datorită lor acceptăm că pomana electorală nu trebuie să existe. Cu toate astea, facilităţile ce participă la îmbunătăţirea învăţământului superior nu pot fi călcate în picioare. Nu putem să ne urcăm precum nişte animale politice peste drepturile unor categorii. Ei, dar aici nu este vorba despre un capăt de ţară.

Şi ce ar fi oare un capăt de ţară?

Oare pensiile speciale?

Conform unui material Rise Project aflăm că Guvernul Ciorbea a introdus primele pensii speciale în 1997. Beneficiarii acestor „pensii de serviciu”, aşa cum erau cunoscute prin lege, au fost magistraţii. Această pensie, în loc să se acorde pe baza contributivității, se calcula drept fiind procentul din indemnizaţia pe care magistratul o avea în momentul pensionării. Deci, nu se lua în calcul întregul istoric de muncă al magistratului, iar „cuantumul «pensiei de serviciu» era egal cu 80% până la 100% din ultimul salariu net al judecătorului sau al procurorului.

În administraţia Adrian Năstase s-a modificat şi formula de calcul a acestor pensii: Din 80%-100% din salariul net, formula a fost înlocuită cu 80%-100% din venitul brut. „Atenție, din venitul brut, nu din salariul brut, adică din salariu, plus sporuri, plus alte sume de bani care ar fi aterizat pe fluturașul de plată în ultima lună de activitate a nou declaratului pensionar. Practic, în felul ăsta, «pensiile de serviciu» au devenit mai mari decât salariile celor care își încetau activitatea. precizează Rise Project.

Cu timpul, acestei pensii i s-au adăugat şi alţi beneficiari: diplomați și lucrători de la birourile de comerț exterior, grefieri, arhivari și informaticieni de la instanțe și de la parchete, parlamentari, aviatori, mecanici de zbor și stewardese şi angajați de la Curtea de Conturi.

Alte detalii privitoare la existenţa acestor pensii speciale:

  • În 2010, Emil Boc (PDL) a eliminat toate pensiile speciale.
  • Aceste pensii au fost reintroduse în 2015-2016 de Victor Ponta (PSD) şi de Liviu Dragnea (PSD).
  • În 2019, Viorica Dăncilă (PSD) a introdus şi alţi beneficiari ai pensiilor speciale: primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene.
capăt de ţară
Sursă foto: riseproject.ro

Mai multe informaţii referitoare la pensiile speciale pot fi găsite aici.

Dar nu, pensiile speciale nu sunt un capăt de ţară.

Oare numărul mare de parlamentari?

În prezent, România are 329 de deputaţi şi 136 de senatori. Fiecare dintre aceştia beneficiază de facilităţi prevăzute în Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Astfel, 465 de parlamentari primesc, pe lângă salariu:

  • lunar, o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru cheltuieli de organizare şi funcţionare a birourilor parlamentare;
  • lunar, o sumă forfetară din bugetul Camerei Deputaţilor şi, respectiv, al Senatului, pentru acoperirea cheltuielilor de cazare în municipiul Bucureşti;
  • pe perioada mandatului, transport gratuit intern pe calea ferată, cu orice categorie de trenuri de călători;
  • zilnic, o diurnă de 2% din indemnizaţia lunară brută;
  • abonament de telefonie mobilă şi acces la Internet pentru birourile parlamentare din teritoriu;
  • lunar, o indemnizaţie stabilită prin lege.

Sumele alocate deputaţilor sunt publice şi pot fi verificate aici.

Sumele alocate senatorilor sunt publice şi pot fi verificate aici.

Un număr mai mic de parlamentari ar fi reprezentat un număr mai mic de cheltuieli. Dar 465 de parlamentari nu sunt un capăt de ţară.

Oare sporurile încasate în sectorul public?

După cum menţionează şi fostul ministru al Muncii, Violeta Alexandru, „Cu câteva excepții, sporurile în sistemul public au apărut precum am văzut că au apărut și pensiile speciale. Cine s-a descurcat să prindă un moment prielnic și a fost aproape de decident a obținut un spor.”

Sursă foto: senat.ro

Putem observa că sporurile acordate parlamentarilor pentru munca în condiţii vătămătoare constau în 15% din salariu. Întrebarea firească este: ce condiţii vătămătoare sunt în Parlament şi de ce este nevoie de un procent atât de mare?

Condiţiile vătămătoare sunt definite de munca în faţa computerului, munca într-un mediu cu praf, precum şi expunerea la germeni şi bacterii.

Având acest spor pentru munca în condiţii vătămătoare, ne-am gândi că numărul deceselor, îmbolnăvirilor şi accidentelor este alarmant. Dar nu, nu este cazul.

Violeta Alexandru a publicat zilele trecute, printr-o postare pe Facebook, o listă ce cuprinde o parte dintre sporurile acordate personalului bugetar:

Există peste 50 de tipuri de sporuri şi, pe lângă aceste beneficii, mai adăugăm şi indemnizaţia de hrană în valoare de 347 lei/lună şi vouchere de vacanţă.

Dar nici sporurile nu se dovedesc a fi un capăt de ţară.

Oare angajările în funcţii cheie pe baza considerentelor politice? (cel mai recent exemplu: angajările din cadrul Apelor Române)

Dar apa contaminată care ajunge în casele oamenilor prin reţele clandestine, puse în funcţiune de primării, cu toate că nu au avizul sanitar obligatoriu este un capăt de ţară?

Dar nepăsarea autorităţilor în faţa tăierilor ilegale de păduri şi întreaga complicitate a statului la aceste furturi?

Dar pedofilii şi agresorii sexuali iertaţi de partidul din care fac parte sunt un capăt de ţară?

Spitalele ce ard sunt un capăt de ţară?

Şi modul în care s-a realizat învăţământul online este un capăt de ţară?

Bâlbele, incompetenţa, nepăsarea, furtul, mita, complicitatea sunt un capăt de ţară, domnule prim-ministru?

Se pare că nu sunt. Dacă ar fi fost, s-ar fi luat măsuri, nu-i aşa?

Dar ţara asta nu are capăt, domnule premier. Ţara asta nu are început, nu are mijloc şi nu are capăt. Şi totuşi, în mod paradoxal, ţara asta are un sfârşit.

Surse/ de aprofundat:

Ce sunt pensiile speciale

Angajările la Apele Române (1)

Angajările la Apele Române (2)

Sporurile acordate în sistemul public

Implicarea partidului în tăierea pădurilor

Romsilva – reacţie la descoperirea furturilor din păduri

Sumele cheltuite pentru deputaţi

Sumele cheltuite pentru senatori

Primarul care a făcut sex cu minore traficate

Apa contaminată pe care o consumă românii

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here