Intrăm în pâinea tehnologizată, interactivă a lui Charlie Brooker, Black Mirror:Bandersnatch. Un episod care mi-a întărit convingerea că  Universul este o bodegă cu aparate, tehnologia un individ cu patima păcănelelor, iar noi, muritorii, suntem simple păcănele.

Ai 10 secunde la dispoziție pentru a decide parcursul lui Stefan. O descriere succintă: Stefan Butler este un programator care își propune să creeze un joc interactiv, Bandersnatch, inspirat din carte omonimă a unui tip mai… excentric. Prima alegere pe care trebuie să o faci pentru Stefan este destul de banală, dar ,,buba alegerii’’ se intensifică pe parcurs iar spre final ,,se sparge’’. Alegerile, implicit consecințele, devin din ce în ce mai problematice, te apucă și fibrilațiile, ești un mic ghem de anxietate în fața unui monitor. Nu mai ești un spectator detașat, ajungi să simți empatia față de protagonist, îl duci la psiholog, îl pui să își ia medicamentele, alegi dacă vorbește sau nu despre trauma care îl roade, îi alegi muzica, te bucuri odată cu el când este ales de Tuckersoft, te enervezi când începe taică-su să țipe, faci o incursiune în copilăria lui. Simpatic, nu? Hmmm nu aș îndrăzni să dau un răspuns afirmativ, mulți spectatori spun că au început să își chestioneze puțin sănătatea mintală după ce au parcurs cele cinci variante.

’’Free will is an illusion’’

Ne place să credem că suntem cârmuitorii, miezul din dodoașcă, stăpânii alegerilor care ne trasează parcursul. În viață mai dăm și câte-o goangă, câte un șut pe lângă poartă DAAAR ne redresăm și pân’ la urmă facem alegerile potrivite dom’le. Ei bine, Bandersnatch dă de pământ cu acestă convingere. Sănătatea psihică a personajul intră în concediu medical când Stefan începe să conștientizeze că nu dispune de liberul arbitru, se simte condus, captiv într-o realitate pe care nu o poate gestiona, deciziile nu îi aparțin și este o simplă marionetă ghidată de o  necunoscută. Dacă ne raportăm la descoperirile din ultimele decenii din neuroștiințe și psihologie, acestea converg spre aceeași idee, liberul arbitru este o iluzie DAAAAR este o iluzie utilă. Mai multe detalii aici https://blogs.scientificamerican.com/bering-in-mind/scientists-say-free-will-probably-doesnt-exist-but-urge-dont-stop-believing/ și aici https://www.psychologytoday.com/us/blog/your-brain-work/201005/is-free-will-real-better-believe-it-even-if-its-not. Observațiile cercetătorilor atestă că reprimarea liberului arbitru vine la pachet cu o serie de consecințe destul de problematice. One of the most striking findings to emerge recently in the science of free will is that when people believe—or are led to believe—that free will is just an illusion, they tend to become more antisocial. În Bandersnatch, în documentarul despre Jerome Davis figurează următoarea idee, dacă liberul arbitru este o iluzie, de ce nu ai comite o crimă? Simpla expunere a unor idei deterministe de tipul  “Like everything else in the universe, all human actions follow from prior events and ultimately can be understood in terms of the movement of molecules” i-a facut pe participanții experimentului condus de Baumeister să manifeste un comportament mai agresiv spre deosebire de cei expuși ideilor care atestă existența liberului arbitru de tipul “I demonstrate my free will every day when I make decisions”. Când oamenii încep să-i cânte liberului arbitru veșnica pomenire, palierul moral este zdruncinat.

Trecând peste drama protagonistului, propun să revenim la dramele noastre de amărășteni obsedați de tehnologie. Primul episod interactiv destinat oamenilor cinici aș spune că a fost un succes. Netflix știe dom’ le să atragă un public numeros cu ajutorul lui Brooker, știe totodată și ce opțiuni ai ales (dacă ai avut puțină compasiune față de necăjitul Stefan sau i-ai pus gând rău din start și l-ai împins pe calea pierzaniei). Nea Netflix cunoaște acum atâtea detalii despre dușmănia umană încât mâine, poimâine brevetează un radar de psihopați. Cum ar fi?

Polițiștii Netflix, jandarmii Netflix, avocații și judecătorii Netflix în acțiune

Domnul Corneliu are 30 de ani, cunoscuții îl descriu drept un băiat liniștit, muncitor și săritor când apropiații sunt la ananghie. În timpul liber Corneliu joacă șah și se angajează în diverse acte caritabile.

LUCRURILE NU STAU CHIAR AȘA, OAMENI BUNI! NU VĂ LĂSAȚI PĂCĂLIȚI! Pe contul corneliu.corny-THE DESTROYER- domnul Corneliu a făcut numai nemernicii, urmărea cele mai violente filme/seriale interactive. Alegea întotdeauna cele mai ticăloase opțiuni. Deși avea la dispoziție 10 secunde, Corneliu avea patima relelor în sânge, nu stătea prea mult pe gânduri, în cel mult 3 secunde alegea cea mai abjectă opțiune. Corneliu a trecut printr-un proces îndelungat, iar contul de Netflix i-a fost suspendat. Corneliu a primit o sentință dură, timp de doi ani trebuie să urmărească toate sezoanele din ,,Schimb de mame’’ și ,,Din dragoste cu Mircea Radu’’.

Comentarii

comentarii