De când am lucrat pentru unul dintre cei mai mari retailer de îmbrăcăminte, am înțeles că domeniul acesta nu era pentru mine. De ce? Ei bine, domeniul vânzărilor e un domeniu fără scrupule, care te determină să minți și să încalci uneori chiar și drepturile clienților.
Am mai vorbit despre fostul meu loc de muncă într-un alt articol. Dar nu am detaliat „practicile” care sporeau vânzările magazinului. Să vorbesc despre cel în care managera ne explica cum să facem schimb de energie cu clienții.
NU, nu glumesc. Acest aspect ne-a fost menționat la o ședință: „vă apropiați de client, îl atingeți ușor și așa faceți schimb ușor de energie. După care o să vă abordeze el pe voi și sigur că o să vindeți ceva”. Ce pot să spun, chakra mea a fost la regim cât am lucrat acolo și nu m-am atins de niciun client.
O altă abordare era realizată la returul de produse. Legea specifică clar ca ai dreptul să returnezi produsele și să le înlocuiești cu altele sau să primești banii înapoi. Managera îi mirosea pe cei care sunt mai puțin informați și când venea vorba de retur, clienților li se oferea doar opțiunea de a înlocui produsul cu altul. Nici nu se punea problema de primitul banilor înapoi.
Mai avem și cliente mai învârstă care veneau să achiziționeze cadouri pentru nepoatele lor. În lipsa ochelarilor îi întrebau pe angajați din ce materiale era făcut respectivul produs. Deși știam ca peste 98% din hainele conțineau în cantități mari lycra și poliester, nu mare îmi era mirarea când îmi auzeam colegele că vorbeau de mătase și bumbac.
Nu neg importanța banilor, dar mă fascinează pe zi ce trece lucrurile pe care oamenii din domeniul vânzărilor, și nu mai, apelează pentru a-și mării venitul. Medicul îți prescrie o rețetă, iar la farmacie, după 4 ani de medicină de suprafață, farmacista îți recomandă ceva mult mai ,,bun” . Acest ,,ceva mai bun” se referă la ce intră în targetul ei de vânzări și îi aduce un anumit procent la salariu, la sfârșitul lunii. Nu zic că toți farmaciștii procedează la fel, dar pe mine ultima recomandare era să mă lase fără auz.
Ultima experiență e legată de o agenție de vânzări. Blocul în care stau a ieșit la pensie de ceva timp, iar în loc de un bilet la băile Herculane (o consolidare), vecinii s-au apucat să mai spargă unii dintre pereții apartamentelor lor. Așadar am început căutarea unei noi chirii. Am fost de la început informată că este oferit de o agenție, dar nu m-am gândit la ce avea să urmeze.
Vineri ora 18:00
Cum am ieșit de la facultate am ajuns în zona Păcii unde urma să vizitez un apartament aflat la 5 minute de metrou. Într-adevăr se afla la 5 minute, dar nu de mers, ci 5 minute de alergat, apartamentul fiind mult mai departe. Arăta destul de ok, dacă nu luam în considerare că la aproape 300 € pereții erau crăpați.
Agentul de vânzări: – Ce zici, îți place?
Eu: – Da, e ok.
Nu apuc să mai spun nimic și în câteva secunde sunt urcată în mașina agentului de vânzări mai mult cu forța. Începe o cursă nebună, în care nu se mai ține cont de limita de viteză și de trecerile de pietoni. Mă uit la telefon și mă gândesc că ar trebui să sun pe cineva, dar nu apuc pentru că deja soția acestuia (agent de vânzări) ne aștepta deja cu contractul. După un calcul corect cu garanție și comision, mi se comunică că am de achitat 3500 Ron.
Le explic că trebuie să dau o fugă până la bancomat să retrag banii. M-am ridicat de pe scaun și dusă am fost…Am zis ca e ok, nu că îl și închiriez.
Ce să faci? Așa se practică în domeniul vânzărilor.
