Roma și atracțiile ei este un subiect dezbătut deseori pe diverse site-uri de turism. Totuși, capitala Italiei nu este cunoscută doar pentru Colloseum și pentru toate ruinele rămase de pe vremea Imperiului Roman.

Am fost pentru a doua oară aici, după ce prima dată am vizitat atracțiile importante și locurile împânzite de turiști. Acum am stat zece zile și cred că am acumulat câteva cunoștințe ce ar merita împărtășite cu voi. Mai ales că despre Roma și atracțiile mai puțin cunoscute se vorbește în doar câteva locuri.

Dacă scoți din ecuație clasicele obiective ale Romei și le incluzi pe cele mai puțin cunoscute, tot ți-ar trebui câteva zile bune pentru a le vizita, asta pentru că sunt foarte multe. Bineînțeles, pentru asta ai nevoie și de câteva tips-tricks.

Talciocul din Porta Portese

Cartierul Trastevere este unul dintre cele care încă păstrează un aer roman clasic, cu magazine de cartier și ceva mai puțini turiști în anumite zone. Să spunem că întâlnim mai mulți Italiano Vero decât pe lângă Colloseum sau pe lângă Gara Termini.

Aici, în fiecare duminică, începând de pe la ora 9 și până la ora 13, se ține cel mai mare târg din Roma (dacă nu din toată Italia). E un fel de bazar, iar odată ce intri în el ai impresia că nu se mai termină. Te înfunzi și doar după o oră vezi că se răresc tarabele.

Dacă vrei să iei suveniruri rudelor și prietenilor, ăsta e locul potrivit de unde ar trebui să o faci. Găsești de la brelocuri, magneți, tricouri, bluze, accesorii, toate la 1 euro, până la genți, poșete sau blugi la 4-5 euro. Bineînțeles, am văzut un stand unde se vindeau parfumuri Dolce&Gabbana sau Versace la 5 euro (sper că nu trebuie să precizez autenticitatea lor).

Studiourile de cinematografie Cinecitta

În Italia, mai precis în Roma, au venit de-a lungul timpului câteva persoane destul de cunoscute în lumea cinematografică. Aici mă refer la Morgan Freeman pentru Ben-Hur (2016), Ben Stiller pentru Zoolander 2 (2016) sau Martin Scorsese, ce a stat aproximativ 6 luni pentru a filma Gangs of New York (2002).

Toți aceștia au filmat în studiourile Cinecitta, aflate la câțiva kilometri de centrul orașului și la care se poate ajunge foarte ușor cu metroul. Puțini turiști vizitează acest loc, poate și din cauza prețului mai piperat al biletului (20 euro).

Se păstrează și multe obiecte din colecțiile marilor regizori ce au filmat aici, iar un fan înrăit al filmelor cu siguranță s-ar bucura să viziteze acest imens studio cinematografic.

Civitavecchia, Napoli sau Tivoli

Trecând peste Roma și atracțiile ei, se poate ajunge foarte ușor în alte câteva orașe frumoase ale Italiei. Mă refer la orașul-port Civitavecchia, Tivoli, Napoli sau Perugia.

Compania feroviară a Italienilor, Trenitalia, este printre cele cu trenurile cele mai lente. Totuși, acesta atinge aproape o viteză dublă sau triplă față de clasicele noastre trenuri (160 km/oră).

Un bilet cu Trenitalia până la Napoli sau Perugia începe de la 11 euro și drumul durează aproximativ două ore și jumătate. Iar un bilet până la Tivoli sau Civitavecchia este în jurul sumei de 3-5 euro, pentru un drum de aproximativ o oră sau mai puțin.

Shopping și reduceri

În România toată lumea se plânge de reducerile din magazine, că nu sunt reduceri, că sunt prețuri mărite și apoi reduse la cele inițiale sau altele. În Italia, personal, mi se pare că reducerile sunt reduceri în adevăratul sens al cuvântului.

De asemenea, nu am văzut niciun schimb valutar ce dădea posibilitatea schimbului din lei în euro, deși erau vreo 10 cursuri diferite.

O altă particularitate. E plin de români. Și nu mă refer la turiști, ăia sunt peste tot. Dar am văzut o grămadă de români ce lucrau în magazine, la hoteluri sau care pur și simplu sunt stabiliți în Roma, iar dacă te aud că vorbești românește se oferă să te ajute dacă ai nevoie.

Mijloacele de transport în comun

Referitor la mijloacele de transport în comun, e 1.5 euro biletul pentru metrou, autobuz sau tren (anumite rute). Și e același bilet pentru orice. Un abonament pe o zi parcă era vreo 7 euro, iar cel pentru o săptămână e 24 de euro.

Pot să spun că în autobuze oamenii chiar se înghesuie. Și când spun asta, mă refer că autobuzul ăla chiar pornește când nu mai ai cum să respiri.

Iar cu riscul ca unii să mă contrazică, pot spune că în România nu prea se întâmplă asta. Adică la noi, dacă omul vede că nu mai are loc și e plin, nu intră. La ei nu. Am văzut o persoană cu o greutate generoasă, ce am zis că n-o să intre veci în acel autobuz, dar în vreo 15 secunde s-a împins până aproape au crăpat ceilalți și și-a făcut loc. Deși încă nu înțeleg cum s-au închis ușile.

Ca o concluzie, sunt o grămadă de alte lucruri de făcut, eu am descris doar câteva dintre ele, variante pe care poate nu le găsiți în ghidurile cumpărate de la librărie despre Roma și atracțiile ei.

Pentu articolul complet și pentru mai multe detalii despre aceste obiective puteți intra aici, unde am vorbit mai pe larg.