Mai mult de jumătate din viață am văzut graffiti-ul drept tag-urile din spatele blocului, ale colegilor care terminau generala, rebeli fără cauză. Cu siguranță aș fi crezut asta în contiunare dacă nu m-aș fi plimbat pe strada din inima Bucureștiului care odată era plină de clădiri cu tencuială care stă să cadă. Ce-i drept, pe strada Arthur Verona încă mai sunt aceleași clădiri, însă au fost transformate în unele dintre cele mai instagramabile locații de când graffiti-ul este folosit ca metodă de exprimare a tinerilor artiști.
În fiecare an, pereții prind altă culoare și altă voce la Street Delivery, lucru care m-a făcut să vad graffiti-ul drept artă și nu vandalism.
Deși arta graffiti-ului este recunoscută în mediul urban de mai mult de 50 de ani, recent, este folosită în lumea întreagă din ce în ce mai des ca armă a activiștilor, a artiștilor, a rebelilor cu o cauză, poate cea mai frumoasă formă de protest.
La sfârșitul lunii iulie, probabil cea mai renumită și controversată figură a artiștilor stradali, Banksy, a încununat finalul protestului grupării Extinction Rebellion cu o nouă lucrare. Străzile principale din Londra au fost blocate în urma protestului activiștilor pentru responsabilizarea Guvernului în problema încălzirii globale și a emisiilor de carbon. Banksy a obișnuit publicul în ultimii ani cu folosirea artei ca mod de protest și transmiterea unui mesaj puternic. Acum este alături de eco-worrios pentru a ajunge la 0 emisii de carbon până în 2025.
În New York, duo-ul Icy and Sot și-au găsit modul de exprimare a repulsiei față de Iran, țara natală care i-a exilat. Nu este greu de ghicit: copiii monocromatici plouați de vopsea multicoloră reprezintă eliberarea creativă din regulile stricte (poate și absurde) prin care sunt constânși locuitorii Iranului.
Festivalul de artă stradală Santurce Es Ley aduce aminte trecătorilor de o rană încă deschisă prin pictura murală din Puerto Rico. Procesul sângeros de colonizare al lui Christopher Columb și ale celor 3 nave ale sale a făcut istorie, însă partea mai puțin povestită este cea de asuprire și exploatare.
San Francisco vorbește foarte sincer despre o poveste care mi-este cunoscută încă de când am văzut documentarul Netflix despre soarta tragică a lucrărilor lui Banksy (Saving Banksy), fiind mai numeroase în galerii de artă decât în mediul urban, plin de viață, acolo unde le-a lăsat. Deși nu-i aparține, graffiti-ul este reprezentativ pentru viața scurtă a artei stradale.
La sfârșitul zilei, fie că se află pe o stradă laturalnică din Berceni sau pe cele mai aglomerate străzi din Londra, graffiti-ul face parte din viața urbană și în multe cazuri, prinde glasul unei comunități. Dacă povestea strămoșilor noștri stă în picturi rupestre, povestea lui homo sapiens confruntat cu anxietăți, micro-conflicte, frustrări și nedreptăți se derulează sub ochii noștri, în cartiere rău famate sau pe străzi aglomerate, trebuie doar să o observăm.
Surse info: thesun.co.uk, nationalgeographic.com, bkpk.me, learnenglishteens.britishcouncil.org
