[quote align=”center” color=”#999999″] „Fericirea poate fi întâlnită într-un simplu grăunte de nisip din deșert.” – Paulo Coelho[/quote]

Despre fericire se vorbește în noi zi de zi. Afirmăm că ea este scopul final, că fiecare suflare ce iese din pieptul nostru îi strigă numele. Și sunt seri când te dor urechile, căci țipă-n tine întrebarea: ,,ești fericit?”

fericirea

Dar ce este fericirea și de ce suntem ahtiați să-i găsim urmele? „Aproape toţi credem în ceea ce eu numesc «miturile fericirii»”, afirmă Sonja Lyubomirsky, profesor de psihologie în cadrul University of California, Riverside. Cercetătoarea şi-a petrecut cea mai mare parte a carierei studiind fericirea umană, publicând numeroase studii şi două cărţi pe această temă.

În The Myths of Happiness, Lyubomirsky tratează tema „miturilor fericirii”, adică acele credinţe despre fericire împărtăşite de majoritatea oamenilor. Spre exemplu, cei mai mulţi oameni cred că anumite realizări (căsătoria, copiii, slujbele, bogăţia) ne vor face face fericiţi pentru totdeauna, iar anumite adversităţi (problemele de sănătate, lipsa unui partener de viaţă, un venit mic) ne vor face nefericiţi pentru totdeauna. „Această înţelegere reductivă a fericirii este întărită cultural şi continuă să dăinuiască, în ciuda dovezilor copleşitoare că bunăstarea noastră nu funcţionează după astfel de principii de tip alb-şi-negru”, explică Lyubomirsky.

Un astfel de mit al fericirii este „o să fiu fericit atunci când o să …”. O să fiu fericit când o să-mi crească salariul, când o să-mi găsesc un soţ, când o să am un copil, când o să fiu bogat(ă) şi aşa mai departe. „Aceste realizări ne vor face fericiţi, însă nu aşa de intens şi pentru o perioadă atât de lungă cum ne închipuim noi. De aceea, atunci când îndeplinirea acestor obiective nu ne va face atât de fericiţi precum ne aşteptam, vom simţi că e ceva în neregulă cu noi sau că suntem singurele persoane care se simt dezamăgite”, explică profesorul de psihologie.

În realitate, ceea ce facem este să așteptăm mereu acel ,,ceva” care să ne facă fericiți. Material ori pur și simplu emoțional, în el ne punem întreaga noastră speranță a unei eventuale fericiri și, în timp ce așteptăm, pierdem din vedere lucruri esențiale. De fapt, sunt două clișee cât se poate de reale care patronează ideea de fericire. Unul dintre ele este faptul că lucrurile mici sunt cele care ne fac fericiți. În spatele zilelor covârșitoare, un zâmbet simplu e fericire pură. Privirea lui, care spune mai mult decât un milion de cuvinte irosite, grimasa drăguță pe care o face când e supărată sau pur și simplu un ,,mulțumesc”, toate sunt lucruri pe lângă care trecem fără să le observăm, când ele ne construiesc fericirea.

Un alt lucru cert e fericirea ta ești tu însuți. Din tine vin toate motivele pentru a fi fericit. Sigur, celelalte contribuie substanțial, dar tu ești artizanul propriei fericiri. În loc să cauți motive, în loc să te plângi, în loc să-ți transformi mintea într-un câmp de bătălie al întrebărilor fără răspuns, mai bine pictează-ți fericirea în culorile emoțiilor cele mai frumoase din care ești alcătuit.

Viața e un șir de fericiri deghizate într-un amalgam de momente. Deseori sunt fără sens, alteori parcă îți coplesec întreg universul în vâltoarea lor.  Amestecul acesta perfect prin imperfecțiune este chiar fericirea sublimă pe care o ai în tine, asemeni unei magii ce așteaptă să dea lumină zilelor.

 

Sursă fotografie: www.jurnalspiritual.eu