vineri, martie 29, 2024
Recrutare IQool
AcasăEducație & carierăJob și internshipDespre colindele de Crăciun și originile lor

Despre colindele de Crăciun și originile lor

Au mai rămas aproximativ zece zile până la Crăciun, adică până va sosi momentul în care ne vom trezi dimineața, buimaci, și vom găsi cadouri sub brad, fie ele numeroase sau puține (depinde de cât de cuminţi am fost în ultimul an), sau până când vom petrece timp cu familia şi prieteni dragi, bucurându-ne de darurile primite şi savurând mâncărurile tradiţionale. 

Acest tablou al sărbătorilor de iarnă, îndelung aşteptate de fiecare dintre noi, nu poate fi completat decât de sunetul lin al colindelor, ce ar trebui să răsune în casele noastre în această perioadă.

Din păcate, în zilele noastre, colindul de Crăciun s-a degradat ca semnificaţie, mai ales la oraş. Zilele trecute am văzut copii în metrou, cântând colinde religioase şi cerşind. Toată luna lui decembrie, Magic FM a fost declarat Radioul lui Moş Crăciun şi colindele au curs, unul după altul, dar majoritatea în limba engleză. Abia în zonele rurale, colindul păstrează încă frumuseţea şi emoţia de altădată, iar tradiţia continuă, cu cetele colindători mergând pe uliţe şi cântând, îmbrăcaţi în costume populare.

colindatori_2_42401600

Astfel, am fost curioasă să aflu de unde provin anumite cântece, pe care şi noi, românii, am reuşit să le transformăm în colinde, în obiceiul nostru de Crăciun, şi pe unele chiar să le adaptăm limbii noastre. În continuare, voi prezenta câteva cântece specifice perioadei sărbătorilor de iarnă și originea acestora:

  • „Silent Night” (tradus în română ca „Noapte de Vis”)

Deși este popular în varianta din limba lui Shakespeare, cântecul își are originea în Austria, datând din secolul al XIX-lea, când, printr-un efort combinat, preotul Joseph Mohr și învățătorul Franz Xaver Gruber au compus un cântec numit Stille Nacht, heilige Nacht. Acesta și-a făcut debutul în anul 1818, la doi ani după ce Mohr scrisese versurile.

Versiunea în engleză a colindului își are originile în Statele Unite ale Americii, unde, cu 41 de ani mai târziu, preotul episcopal John Freeman Young, parte a Trinity Church din New York,  a publicat versiunea în limba engleză, mai lentă decât originalul.

În 2011, acesta a fost introdus în patrimoniul cultural al UNESCO. Până în prezent, cântecul a fost tradus în 140 de limbi. Evident, există şi variante în limba română, cea mai cunoscută aparţinând cântăreţei Andra:

  • „O Tannenbaum” (tradus în română ca „O, brad frumos”)

„O Tannenbaum” sau „Oh, Christmas Tree” (în engleză), își are originile în anii 1500, când a văzut lumina zilei, în primă fază, sub forma compoziției folclorice Ach Tannenbaum a lui Melchior Franick. În anul 1819, Joachim August Zarnack a scris o piesă bazată pe creația lui Franick, în care bradul, etern verde, era pus în contrast cu o iubire infidelă.

Asocierea cu sărbătoarea de Crăciun vine tot în secolul XIX, mai precis în 1824, când versurile moderne ale acestuia au fost scrise de către Ernst Anschutz, profesor și comopozitor în Leipzig, care a mai adăugat câteva versuri la versiunea folclorică. Deși versiunea lui Anschutz nu face o legătură între arbore și moment, conexiunea se va stabili, în mod ironic, în aceeași perioadă. Însuşi Ştefan Bănică JR. are propria variantă a cântecului:

  • „Oh Holy Night” (sau „Cantique de Noel”)

Al treilea colind despre care voi vorbi își are originile în Franța, iar baza acestuia este poemul „Minuit, Chretiens”, scris de Placide Cappeau, căruia i s-a alăturat muzica lui Adolphe Adam. A apărut în anul 1847, cu ocazia terminării lucrărilor la orga bisericii din Roquemaure.

O versiune în engleză apare în anul 1855, când episcopul unitarian John Sullivan Dwight creează o variantă în limba sa maternă. În ambele cazuri sunt prezente aceleași teme, și anume nașterea lui Hristos și de iertare a păcatelor omenirii. O variantă comercială îi aparţine artistei Mariah Carey:

  • „Deck the Halls”

Ca și cântecele anterior menționate, și „Deck the Halls” provine din secolul al XIX-lea. Sursa acestuia este piesa galeză Nos Galan, datând din secolul al XVI-lea, iar melodia acestuia a devenit populară două secole mai târziu, când Mozart a folosit-o în cadrul unui concert pentru pian și vioară, iar Haydn a inclus-o în altă compoziție.

Versurile în limba engleză au apărut în 1862 și aparțin scoțianului Thomas Oliphant. Se spune că repetițiile lui Fa la la provin din baladele medievale. Până şi îngeraşii de la Victoria`s Secrets au ajuns să deţină o intepretare originală a cântecului:

  • „Jingle Bells” (în română „Clopoţei, Clopoţei”)

Arhicunoscutul Jingle Bells a fost scris de către americanul James Lord Piepont și și-a făcut debutul în toamna lui 1857, sub numele One Horse Open Sleigh. Iniţial, acesta era destinat perioadei din preajma Zilei Recunoștinței. Denumirea actuală a fost introdusă  doi ani mai târziu, când piesa a fost publicată în ediție revizuită sub numele Jingle Bells, or the One Horse Open Sleigh. Poate cea mai cunoscută intepretare îi aparţine lui Bobby Helms:

Au mai rămas aproximativ zece zile până la Crăciun. Până atunci, însă, mai sunt alte nouă zile în care lumea se va pregăti de sărbătoare, hoinărind după cadouri, după cel mai arătos brad de împodobit şi după cele mai gustoase bucate. 

Vă doresc, de pe acum, sărbători fericite alături de cei dragi!

Surse informații: entertainment.time.com, carols.org.uk

Sursă poză: publika.md

Articol redactat de: Cătălina Murea

Emilia Popa
Emilia Popa
Scrisul nu e o pasiune, e modul prin care eu vorbesc cu cei din jur și mă fac înțeleasă. Îmi înșir gândurile, temerile, ambițiile și nu mă opresc până nu simt că am spus tot ce am avut de spus. Mă scuzaţi, am uitat să mă prezint. Eu sunt pur şi simplu Emi, o buzoiancă minionă, voluntar de profesie și naivă din cale-afară
RELATED ARTICLES

Most Popular