Bucuroși că am încheiat cu bine concursul de fotografie FotoUnifest, ne-am gândit că ar fi interesant să aflăm câte ceva despre fericiții câștigători. De ce fotografiază și de când, dacă plănuiesc să își construiască o carieră în acest domeniu, cum văd ei studenția și, desigur, ca să fim în ton cu ce ne înconjoară, ce ar vrea ei să aibă în sac Moș Crăciun pe 24 decembrie.

Începem cu câștigătorul locului I, dar și al premiului de popularitate: Ciubotaru Bogdan Iulian, student la Academia Tehnică Militară.

I. Ciubotaru Bogdan Iulian

Sunt student, deci hoinăresc noaptea.

Bogdan ne-a spus că: pasiunea pentru fotografie mi-am dezvoltat-o în clasa a IX-a, când am descoperit că sunt prea multe momente frumoase de care îmi voi dori să îmi amintesc. Astfel, am găsit în fotografie ceea ce îmi doream: o modalitate de stocare a amintirilor! Este doar o simplă pasiune, nu m-am gândit niciodată să fac o carieră din asta. O pasiune în care am investit destul de mult timp, iar faptul că am câştigat acest concurs este semn clar că nu am muncit în zadar.

O scurtă descriere a studenției: Fiind student în anul I, nu mi-am format o părere generală despre studenţie, dar mi se pare o perioadă prielnică unei dezvoltări atât a caracterului, cât şi a unei baze pentru confruntarea cu responsabilităţile vieţii. Pe de altă parte, studenţia reprezintă socializare, cluburi şi puburi, timp insuficient, plimbări cu griji pe cap şi prieteni.

Și o dorință specială pentru Moș Crăciun: În condiţiile în care nu voi putea participa sub nicio formă la acel curs de fotografie, mi-ar plăcea ca Moș Crăciun să-mi găsească o persoană care să achiziționeze acel voucher primit cadou, bineînțeles cu o reducere substanțială. Astfel, mi-aș permite să investesc într-o campanie de promovare a blogului personal, numit ,,Student în București”.

Câștigătorul locului II se numește Popescu Dragoș Constantin și studiază la Politehnică, Facultatea de Automatică și Calculatoare.

II. Popescu Dragoș Constantin

Sunt student, deci învăț în ultima noapte.

El ne-a povestit câte ceva despre pasiunea lui: fotografiez pentru că mă face să mă simt bine, de multe ori simt nevoia să îmi iau camera și să ies de unul singur să fac poze. În București ador să ies pe străzi, să merg oriunde văd cu ochii și să surprind oamenii, trăsăturile lor, activitățile lor cotidiene, clădirile cu puternicul contrast vechi-nou specific Bucureștiului, atmosfera, tot felul de întâmplări comice sau triste. Îmi place să surprind, dacă pot să îi spun așa, timbrul specific Bucureștiului pentru că fiecare oraș are propria lui aromă. Când merg acasă îmi place să profit de natură. De obicei îmi aleg un traseu pe care să îl fac iar pe parcurs, când îmi atrage ceva atenția, scot camera și surprind momentul. Fotografie fac de aproximativ 4 ani. Am început să fotografiez cu camera pe care și-a cumpărat-o tata când era în facultate, un Zenit-E. Deși eram la început și abia reușeam să îmi dau seama cum să setez camera, și având în vedere că o cameră pe film e mult mai puțin permisivă în comparație cu una digitală când vine vorba de… tot, focalizare, expunere, încadrare, mie personal pozele făcute atunci îmi plac cel mai mult. Au o patină aparte, patină pe care nu am mai regasit-o de atunci. Ulterior am trecut pe digital, din considerente economice și din comoditate. E foarte greu să faci acum o poză și să vezi rezultatul abia peste câteva săptămâni când iei filmul de la developat.

Întrebat dacă ar vrea să își contruiască o carieră, el ne-a răspuns: este doar o pasiune și așa vreau să rămână. Meseria de fotograf te obligă la multe compromisuri, în momentul respectiv accentul se mută de pe fotografie pe profit. Eu vreau să fac fotografie pentru că așa simt nu pentru că trebuie.

Cât despre studenție o perioadă foarte tare pe care n-o voi uita, cu bune, cu mai puțin bune. În schimb, așteaptă să fie surprins de Moș Crăciun, însă n-ar strica un obiectiv nou. Pe Dragoș îl veți găsi cât de curând pe http://dragospopescu.com/.

Locul III a fost ocupat de Iordănescu Letiția, studentă la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice.

III. Iordănescu Letiția

Sunt student, deci mă bucur de frumusețea Străzii Franceze de câte ori trec pe acolo.

Ea fotografiază pentru că: mă detașează, ies din monotonie. Primesc ocazii de a cunoaște mereu oameni noi, lucrez cu ei și redescopăr frumosul în lucrurile simple și nu numai. Îmi testez mereu limitele de lucru și învăț constant lucruri interesante și noi. Fotografiez de când eram micuță, am decoperit fotografia când aveam 5-6 ani și mă jucam cu aparatele tatălui meu. El deținea pe atunci un Smena și un Zenit clasic rusesc. De atunci mă simțeam atrasă de domeniul fotografiei, însă pe vremea aceasta, acum 3 ani am primit primul aparat foto bridge și mi-am redescoperit pasiunea; a urmat primul DSRL și am ajuns in prezent când realizez atât ședințe foto cât și fotografie de eveniment. 

Carieră sau pasiune? În primul rând este pasiune, treptat a devenit și meserie. Eu sunt de părere că dacă nu faci un lucru cu pasiune mai bine nu-l faci. De aceea pentru mine fotografia este și una și alta. Desigur că mi-aș dori foarte mult să muncesc și să-mi construiesc o carieră și cred că sunt pe drumul cel bun, cel puțin așa văd lucrurile în momentul de față. O carieră în fotografie se construiește greu, depinde aici și de cât de departe și „cunoscut” vrei să fii. În ceea ce mă privește, fiind la început de drum, am aspirații mari, pe care știu că le pot atinge doar prin muncă și perseverență.

Studenția este…partea aceea a vieții în care am început să-mi dau seama cât de important este să îți construiești ceva propriu și să devii independent. Pentru mine studenția înseamnă multă muncă, și nu mă refer aici doar la viața din facultate ci la faptul că dacă știi unde să te uiți există oportunități, noi ca studenți trebuie doar să alegem drumul potrivit. 

Iar de la Moș ar vrea…în primul rând multă sănătate mie, celor dragi și un an mai bun. În al doilea rând cadoul pe care mi-l doresc, dar nu pot să mi-l fac acum este un body Nikon D600, iar cadoul pe care mi-l voi face va fi probabil o tabletă. În schimb, adevăratul moș îmi poate dărui zăpadă de sărbători, multă voie bună și de ce nu, puține dulciuri așa cum obișnuiește.

Pe Letiția o puteți găsi pe Facebook, dar și pe Tumblr.

Locul IV (care a venit mai mult ca o surpriză) a fost ocupat de Călina Ana-Maria Alexandra, studentă la Politehnică (observăm deja un trend în rândul studenților politehniști).

IV.Călina Ana-Maria Alexandra

Sunt student, deci mi-e frică de sesiune.

Ana-Maria ne-a povestit puțin despre această înclinație către fotografie…m-am apucat serios de fotografie în clasa a XII-a, însă pasiunea o am de undeva din clasa a VIII-a. Mi s-a părut că văd lucruri care altor oameni le scapă și pe care le pot exprima foarte ușor prin fotografie. Cel mai mult însă îmi plac culorile. Probabil dacă nu s-ar fi inventat aparatele foto aș fi încercat să devin pictoriță. Până acum am 8 ani de pasiune nestinsă. Nu mi-am propus să devin fotograf de meserie, dar nici nu exclud posibilitatea asta. De altfel, majoritatea banilor care mi-au intrat pe mână i-am investit în echipament foto.

Studenția? Perioada în care întâlnești atât de mulți oameni, atât de diferiți.

Ne-a mărturisit că nu îl mai așteaptă pe Moș Crăciun de mult timp, dar…face el cumva și apare de fiecare dată ca o surpriză. Îmi place și vreau să rămână așa, surpriză. 

Pe Ana-Maria o mai puteți găsi pe Flickr.

Noi le mulțumim foarte mult pentru participare, că și-au făcut timp să ne răspundă la câteva întrebări și sperăm ca premiile să îi ajute să își ducă pasiunea la un alt nivel. Mulțumim și tuturor participanților, însă pe ei îi așteptăm și la anul! 🙂