”Experienata proprie mi-a demonstrat ca poate fi chiar un mod de viata care iti asigura o traire continua de experiente noi. Cu fiecare schimbare de decor, experimentezi un fel de tabula rasa, practic pornesti de la zero intr-o noua etapa de acumulare a cunoasterii.”

Astăzi îți expunem opinia lui Andrei (student în anul 3 – Relații Internaționale și Studii de Securitate – University of Sheffield), despre importanța unei experiențe de învățare peste hotare. Iar în a 2-a parte îți prezentăm cele mai active și dezvoltate rețele de studenți prin care poți accesa un stagiu de studii extern: LSRS, GRASP și CAESAR.

Andrei-Stan-LSRS-1200x700

Textul pe care îl redăm mai jos este punctul lui de vedere, un mix între experiența personală a lui Andrei și interacțiunile cu tinerii plecați la studii în Anglia, pe care i-a întâlnit prin Liga Studenților Români din Străinătate.

Despre tineri, mobilitate internationala… si multe altele cu Andrei Ioan Stan:

”Introducere în conceptul internaționalizării
Pentru că ați vrut să vă vorbesc din experiența (internațională) personală, nu văd cum aș putea spune altceva decât că, dacă vrem să vorbim despre un zeitgeist sau saeculum (i.e. spiritul veacului contemporan epocii noastre), acela este cel al internaționalizării. Mai mult, cred că, în mod ideal, mobilitatea și internaționalizarea sunt două cuvinte ce ar trebui să caracterizeze evoluția cât mai multor tineri din ziua de astăzi. Altfel, acest spirit, precum o „mână invizibilă” îi va „pedepsi” pe cei care se secluzionează în spatele granițelor naționale.

De ce am simțit nevoia anticipării unor reacții critice? Fiindcă într-o societate post-comunistă precum cea românească – cu toate derivatele ei, mai multe rele decât bune, după aprecierea mea – de ale cărei reminiscențe, din păcate, încă ne mai zbatem să ne descătușăm, paradigma internaționalizării este mai degrabă percepută negativ la nivelul românului de rând. Motivația ar fi aceea că ea s-a manifestat predominant sub forma (e)migrației masive peste hotare în trei valuri succesive din ’90 până în prezent.

Ați vrut să vorbim despre internaționalizare. Prin urmare, să facem un joc de concepte: să renunțăm la maniera oarecum auto-compătimitoare de a discuta în termeni negativi despre (e)migrație ca fenomen sistemic în care indivizi constranși de factori socio-economici sau socio-politici pleacă spre a-și căuta respectiva dezvoltare personală sau profesională prin cine mai știe ce colțuri ale planetei, pentru că „acasă” nu o găsesc.

Alternativ, să ducem discuția despre internaționalizare în termeni pozitivi. Dar, pentru asta e nevoie să pornim de la premisele că intrinsec condiției umane există predilecția cunoașterii și interacțiunii cu societăți, culturi sau civilizații diferite; că provocările însoțite de oportunitățile aferente expunerii unor medii străine, sunt corelate cu dezvoltarea noastră personală sau profesională; și că o parte dintre noi alegem în mod voluntar să punem acel pas peste hotare.

Chiar și conștient de privilegiile de care, nominal, am beneficiat, refuz să abordez acest subiect în nota constrângerilor de ordin material, social sau politic. Acestea își au rolul lor, dar nu trebuie să perpetuăm mentalitatea românească dominantă, că acestea sunt exclusiv cele ce ne mână în lumea largă. Ar fi interesantă extrapolarea prin care încerc să inoculez lucrul acesta unor cunoscuți precum, să zicem, unei germance care a făcut voluntariat 6 luni în Nepal, unui britanic tocmai revenit după un an de Erasmus în Spania sau altuia revenit dintr-un internship de doua luni în China. Toți trei beneficiau la ei acasă de condiții economice, sociale și politice la care mulți români aspiră, dar contraintuitiv, au optat pentru experiențe internaționale. De ce?

… puteți citi textul integral pe SmartDreamers.ro