Eu zic să ne liniștim, să tragem aer curat în piept pentru că urmează un subiect destul de… delicat. Ca să fiu sinceră, mie îmi plac filmele care te pun pe gânduri la final, care pot declanșa numeroase dezbateri pe o anumită temă, controverse, de la care poți învăța ceva, în principiu filmele care te marchează (în sensul bun). Am specificat acest lucru, pentru că există o categorie de filme, cea a filmelor de groază, pe care eu personal nu o înțeleg. Acest gen încearcă să inducă frică, groază, teroare, dezgust sau oroare telespectatorului prin crearea unor personaje, evenimente catastrofale care pătrund în viața oamenilor de zi cu zi. Personajele cel mai des întâlnite în filmele horror sunt: vampiri, vrăjitoare, demoni, zombi, clovni, monștri, criminali în serie, fantome, vârcolaci și multe altele menite să ne inspire frică. Mai bine zis, cineva cu o imaginație foarte bogată face ca cel mai mare coșmar al vostru să devină realitate și vă taxează pentru a vedea acest lucru. Pretty clever, I might add.

Primele filme horror au apărut prin anii 1920 și au fost inspirate din personaje și povestiri ai literaturii clasice precum: Dracula, Frankenstein, The Mummy, The Wolf Man, The Phantom of the Opera și așa mai departe.

Nu am fost niciodată sigură de ce oamenii se uită la filmele horror.

tumblr_n0j6mrfKPF1t0gem9o1_500

La început am crezut că au fost create cu scopul de a-i ajuta pe băieți când vine vorba să cucerească o fată, să demonstreze că ei sunt niște cavaleri neînfricați. Această ipoteză avea să fie rapid demolată, așa că a trebuit să vin cu o nouă variantă. Un lucru cert este că oamenilor le place să trăiască „periculos”, au nevoie de senzații tari, de adrenalină, de ceva care să le pună sângele în mișcare. Aceste filme îți pot da iluzia că ești capabil să înfrunți orice, că ești de neatins, deși tu ești conștient că în viața reală nu o să dai piept vreodată cu o situație supranaturală. Un alt motiv care se aplică în rândul tinerilor este cel al popularității: cu cât un film este cotat a fi mai înfricoșător, cu atât câștigi mai multă notorietate și respect. Primul film de groază pe care l-am văzut a fost la vârsta de opt, nouă ani. Eram la vara mea în vizită, era seara și tot butonam telecomanda în speranța că vom găsi ceva. Și am găsit. Era un film despre niște adolescenți, care au ajuns undeva pe o insulă, bineînțeles ei nu aveau ce să caute acolo, erau beți, râdeau, efectiv nu aveau nicio grijă. Unul dintre ei a decis să înoate puțin. Ce nu știa acel băiat era faptul că în mare erau pești piranha. O specie de pești carnivori care l-au devorat cât ai spune… pește.

Câți dintre voi nu ați rămas cu ceva sechele după vizionarea unui asemenea film? Iată cum te poate transforma un film de groază.

1. O activitate atât de banală precum uitatul în oglindă poate declanșa o frică pe cât de nefondată pe atât de reală în capul nostru. Ne imaginăm cum ar fi să iasă cineva din oglindă… sau ca cineva să te tragă pur și simplu în ea.

tumblr_mrjvf0Qrjv1sdlu9mo3_500

2. Nu știu voi, dar eu personal încerc mereu să stau departe de străzile înguste, stranii, în special seara, dar nu tot timpul se poate. Depinde de mulți factori. Când ești pusă în situația să mergi singură pe o asemenea stradă e imposibil să nu îți vină în minte tot felul de scenarii. E imposibil ca strada aia să nu îți amintească de una asemănătoare dintr-un film de groază. Mai rău… îți amintești ce a pățit acea fată când mergea singură. Fiecare foșnet, adiere de vânt, te face să tresari și să mărești pasul în speranța că vei ajunge mai repede, dar… strada parcă nu se mai termină, am dreptate?

tumblr_mzr5he1gLp1s1efqyo1_250

3. Să mergi la spital e groaznic. Nimănui nu îi face plăcere. Mai ales când sunt atâtea filme cu tot felul de crime, epidemii, spitale de psihiatrie în care pacienții erau omorâți, torturați și multe altele. Cum să te plimbi pe un hol al spitalului fără să îți vină în minte coridoarele alea lungi, lipsite de orice lumină și speranță? E clar finalul unui asemenea scenariu.

hospital

4. Nici duș nu mai poți face ca tot omul, în liniște. Cum să îți tihnească când îți aduci aminte tot felul de scene groaznice când fata este măcelărită în baie, când ea vede cuțitul deasupra cortinei și începe să țipe, bineînțeles, în zadar.

tumblr_inline_mru18yaSTF1qz4rgp

5. Facem cu toții curățenie prin casă la un moment dat. Datul cu aspiratorul este una dintre cele mai uzuale activități. Ei bine, filmele de groază s-au ocupat să strice și asta. Zgomotul pe care îl face aspiratorul este puternic, astfel nu poți auzi nimic din ce se întâmplă în jur și desigur nu poți reacționa pentru că nu ai suficient timp. Este destul de frecvent întâlnită această scenă: îți faci treaba liniștit, când te trezești cu un cuțit în spate… clar țipetele nu o să fie de folos pentru că zgomotul aspiratorului s-a ocupat de asta.

tumblr_mrjnbttUhM1rhvtaoo1_500

Poate că multe alte situații mi-au scăpat, asta pentru că nu îndrăgesc acest gen de film. Am văzut câteva (asta dacă uitatul cu un singur ochi se pune) din cauza prietenilor, nu din dorință proprie. Când mi se propune să vizionez un film horror, cam asta este reacția mea:

tumblr_mvhyx4mz0b1qfhjmro1_250

Sincer vorbind, eu nu văd de ce mi-aș pune psihicul la încercare în acest fel. Poate acum vi se pare deplasat ceea ce spun și fără discuție fiecare are dreptul la o alegere, însă dacă simțiți nevoia de neobișnuit, de exaltare, vă sfătuiesc să încercați bungee jumping-ul, surfing-ul, escaladatul munților și altele. Sunt activități care îți oferă senzații tari, fără să îți strice somnul și liniștea.

„Horror movies are the best date movies. There’s no wondering: When do I put my arm around her?” – Eli Roth. Măcar de-ar fi așa!

Sursă foto: tumblr.com

 

Articolul precedentCum invatam sa invatam mai rapid?
Articolul următorAbout Time: Era si Timpul!
Ador cuvintele mici, simple, cu impact mare. Ador oamenii care găsesc un motiv să zâmbească în fiecare zi. Iubesc ploaia, toamna si zilele calde de primăvară. Sunt perfecționistă și nu îmi plac lucrurile făcute de mântuială. Îmi place să călătoresc, să pierd timpul uitându-mă la filme, să merg la teatru și să găsesc relaxare și inspirație în muzica pe care o ascult. Merg pe principiul: „If you're going to be thinking anyway, think big! ”