Locurile de muncă bine plătite se găsesc destul de greu pentru un tânăr care vrea să lucreze încă din timpul facultăţii sau care vrea să angajeze în domeniul în care a terminat facultatea. Aşa că fiecare încearcă să se descurce cumva. Cele mai accesibile locuri de muncă sunt cele de tipul call-center şi acestea sunt de mai multe tipuri.
Fie că trebuie să realizezi sondaje de opinie prin telefon, fie că trebuie să îi convingi pe oameni să îţi cumpere anumite produse sau să îi faci să îşi plătească datoriile către bănci, pe toate acestea nu le poţi face decât dacă ai o înclinaţie pentru aşa ceva, îţi place să vorbeşti ore întregi la telefon sau chiar nu ai încotro şi trebuie să te sacrifici într-un fel.
Salariul este de cele mai multe ori minimul pe economie plus eventuale bonusuri pe care le poţi lua cu condiţia să îţi îndeplineşti aşa-zisele „targeturi”, „să îţi faci norma” mai pe româneşte. Dacă ştii o limbă străină ceva mai „exotică” să zic aşa, salariul este frumuşel şi nici volumul de muncă nu este foarte mare. Deci se şi poate.
După 8 ore stat pe scaun cu căştile pe cap, mereu atent, mereu respectuos şi convingător, ajungi să cazi lat când ajungi acasă. Sunt şi cazurile, foarte numeroase, în care cel de la telefon îţi face o mie de nervi şi ziua ta este distrusă. Cei care au lucrat în domeniu cunosc tipologia.
Recunoşti rapid încă de la primele rânduri ale anunţului cam despre ce este vorba, adică despre call-center (muncǎ de chinezi):
„Dacă te regăseşti în descrierea de mai jos, eşti potrivit pentru noi :
Îţi place să vorbeşti la telefon;
Eşti bun în comunicare şi negociere;
Eşti pozitiv şi orientat către client;
Lucrezi bine în echipă;
Organziarea, inovaţia şi orientarea către client sunt punctele tale forte;
Eşti persoana care se implică 100% în ceea ce face;
Ai acumulat experienţă în vânzări, dar nu acest lucru este ceea ce te defineşte.”
De obicei atunci când aplici pentru un astfel de post eşti sunat imediat, maxim a doua zi. Asta spune multe. Mergi la interviu şi nişte domnişoare foarte drăguţe şi elegante îţi explicǎ cu mult patos ce înseamnă să lucrezi în compania lor. Vine şi celebra întrebare: „De ce vrei să lucrezi pe acest post?” sau „Ce ştii despre compania noastră?”. Pentru ambele întrebări trebuie să răspunzi cu: „Mereu mi-am dorit să fac parte din compania dumneavoasta (chiar dacă e una obscură de care ai auzit ieri) şi acest post simt că mă face să mă dezvolt”.
Repet, sunt persoane care sunt făcute pentru aşa ceva şi care au deja o carieră. Şi mai sunt şi persoanele care închid ochii pentru că au nevoie mare de bani. Tot respectul pentru ele. Însă pentru ceilalţi care au şi alte variante, de ce să îţi pierzi timpul şi sănătatea într-un loc de muncă care nu este pentru tine? Cred că trebuie să fim mai selectivi când vine vorba de viaţa noastră, în orice parte a ei. Ce să vedeţi, doar una avem. Altfel, îi vom lăsa pe toţi să profite de noi şi să ne deturneze de la drumul nostru ȋn viaţǎ.
Surse foto: www.youtube.com, quotesgram.com , www.someecards.com
